De ce avem nevoie de o zi de pauză

421

De 5 ani de zile, membrii comunităţii evreiești nonprofit Reboot susţin și promovează Ziua Naţională a Deconectării, în care de vineri seara până sâmbătă seara (7-8 martie) renunţă la orice fel de tehnologie. Pe măsură ce oamenii devin dependenţi de tehnologie și detașaţi de cei din jur, iniţiativa se propagă și prinde din ce în ce mai multe persoane și implicare din partea mass-mediei, iar medicii încep să explice de ce avem cu toţii nevoie să ne întoarcem la o zi de odihnă.

Mulţi dintre cei care participă la mișcare le trimit poze celor de la Reboot în care explică de ce s-au alăturat iniţiativei: „pentru a mă reseta”, „pentru a petrece mai mult timp cu familia”, „pentru a trăi în moment”, „pentru a aduce înapoi frumuseţea în viaţă”. Până nu demult, tot aceleași motive i-au făcut pe oameni să îmbrăţișeze device-urile de care acum se debarasează: pentru a intra în contact cu prieteni vechi, pentru a vorbi mai mult cu familia, pentru a urmări documentare cu locuri frumoase și creaturi curioase, pentru a se relaxa prin muzică.

Iniţiativa celor de la Reboot este bazată pe porunca a patra din cele Zece Porunci din Biblie, care spune: „Să lucrezi șase zile și să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.” (Exodul 20:9-11)

Însă pentru că oamenii pot fi greu convinși să adere la o iniţiativă ce are în spate o ideologie religioasă, cei de la Reboot își motivează ideea pe 10 principii ce sună astfel: „Evită tehnologia; stai cu cei dragi; ai grijă de sănătate; ieși din casă; evită comerţul; aprinde lumânări; bea vin; mănâncă pâine; găsește liniște; dăruiește înapoi”. Însă, indiferent de strategia abordată de organizaţie, beneficiile fizice și psihice ale unei zile de odihnă rămân valabile.

De ce să ne odihnim?

Pentru un simplu motiv: să supravieţuim, scrie doctorul Matthew Edlund, autor al cărţii Healthy Without Health Insurance and The Power of Rest, pentru Psychology Today. El explică că odihna ocupă mai mult timp în viaţa noastră decât hrănirea și este cel puţin la fel de necesară. „Ai nevoie de odihnă pentru a crește și a te regenera, pentru a învăţa și într-un cuvânt pentru a trăi”, spune el.

Edlund explică că și în cazul odihnei pasive, cum este somnul, creierul trece printr-un proces de refacere completă, creând noi căi neuronale sau încetinind și oprind altele. În odihnă creierul de fapt nu se odihnește, ci învaţă, își aduce aminte, găsește noi căi de rezolvare a problemelor, reface capacităţile atletice, reface mușchii, oasele și pielea, într-un ritm mult mai alert decât atunci când suntem treji.

„În fiecare secundă, în fiecare dintre zecile de miliarde de celule ale corpului se stabilesc alte miliarde de legături între proteine. Fiecare dintre acestea reprezintă un nou eveniment informaţional. Fiecare ajută la schimbarea ta, la refacerea ta, astfel încât să nu rămâi niciodată la fel,” citează Psychology Today. Atunci când nu ne luăm timp pentru odihnă, toate aceste mecanisme sunt întrerupte și afectate, motiv pentru care nu mai gândim și nu mai reacţionăm așa cum trebui, nu mai suntem eficienţi și ne îmbolnăvim.

24/6

Pentru mult timp, Vestul a luat o pauză de 24 ore pe săptămână, de obicei duminica. „Magazinele se închideau, nu puteai să cumperi nici benzină, ci doar să mergi la spital. Astăzi funcţionăm 24/7 și asta are consecinţe. Ne îndreptăm spre un consens că asta duce la depresie și anxietate”, a declarat dr. Matthew Sleeth, autor al cărţii 24/6: A Prescription for a Healthier, Happier Life, într-un interviu pentru CNN.

O zi de odihnă înseamnă o zi în care nu mai lucrezi, crede și Sleeth. Însă definiţia odihnei este foarte subiectivă. Pentru cei care au un job sedentar, poate însemna să iasă la jogging, dar pentru cei care fac muncă fizică, poate însemna repaus și somn. Sleeth se ferește să definească în cartea sa ce înseamnă odihna, dar încurajează cititorii să o definească singuri și să o practice pentru o zi.

Sleeth a implementat asta în familia sa și spune că este cel mai bun lucru pe care l-a făcut. În timpul liceului și al facultăţii, copiii săi aveau o zi în care nu învăţau. Faptul că trebuiau să își facă treaba în avans i-a ajutat să se disciplineze, pentru că trebuiau să rezolve într-un timp record mai multe lucruri ca în tot timpul săptămânii.„Am vorbit cu mulţi oameni care mi-au spus că adoptarea acestui stil de viaţă a fost cea mai bună decizie pe care au luat-o pentru căsătoria lor, pentru familia lor și pentru starea lor spirituală”, spune doctorul.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.