ST aprilie 2023

Iisus Hristos este cu siguranţă cea mai fascinantă și mai controversată persoană din istoria umanităţii, dacă privim la modul în care a fost înţeles de-a lungul istoriei gândirii creștine. Dar cum S-a înţeles Iisus pe Sine?

Între 2008 și 2021, 379 de persoane au murit în accidente legate de selfie-uri. Intrat în obișnuinţă prin consumerism și reţele de socializare, acest cult al exhibării face parte dintr-un ciclu nefast al stimulării narcisice, fiind un indicator puternic al dorului nostru după valoare și, implicit, după sens.

De-a lungul secolelor s-au creat tensiuni puternice, dar artificiale, între Evanghelia lui Pavel (clamată în special de Augustin și de mulţi protestanţi) și „legalismul” scriitorilor biblici Iacov, Petru, Iuda etc., cu care s-au apărat, de regulă, teologii catolici și ortodocși. Miza acestor tensiuni este autoritatea poruncilor lui Dumnezeu și, prin urmare, datoria sau obligativitatea ascultării...

Pentru creștini, probabil cea mai mare taină este întruparea lui Dumnezeu, descrisă în cuvintele apostolului Ioan, martor ocular al vieţii lui Iisus: „Cuvântul [Logosul] S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui” (Ioan 1:14). De ce este aceasta cea mai mare minune a...

Riscul oboselii, al căderii, al descurajării, al senzaţiei de singurătate și de neputinţă este mare în cazul tuturor celor care caută să trăiască după exemplul lui Iisus. De aceea, Evrei 12:1-3 are o rezonanţă specială – ne regăsim ușor în el și îi înţelegem instinctiv relevanţa practică.

„Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii; am venit nu să desfiinţez, ci să împlinesc.” (Matei 5:17, EDCR).

Iisus S-a raportat la Scripturi cu cea mai înaltă consideraţie. Evangheliile arată că El era familiarizat cu conţinutul Scripturilor, pe care le vedea ca având ultimul cuvânt în stabilirea adevărului, în respingerea ispitelor și în alegerea drumului de urmat în prezent și în viitor.

Perspectiva chinului etern presupune ca fiinţa umană să fie concepută dihotomic (trup + suflet), iar sufletul să fie considerat nemuritor. Aceste două idei au pătruns în creștinism de timpuriu, fiind preluate de la greci direct sau, indirect, prin scrierile evreiești din afara canonului biblic, influenţate la rândul lor de filozofia elină.

„Istoria ne arată cât de dificil este pentru creștini să nu-L uite pe Hristos”, spunea profesorul Chris Green.1 Uitarea nu implică pierderea din memorie a existenţei Lui, ci mai ales pierderea din vedere a felului Său de a fi, a valorilor Sale și a modului în care relaţiona cu cei de lângă El.