Nobelul pentru Medicină, acordat pentru un mod revoluţionar de a trata cancerul

973

Doi imunologi care au revoluţionat tratamentul pentru cancer au primit Premiul Nobel pentru Medicină în 2018, terapiile bazate pe descoperirile lor dovedindu-și deja eficienţa în lupta cu acest flagel.

James Allison, care lucrează la Centrul de Cancer “MD Anderson”, din cadrul Universităţii din Texas, și Tasuku Honjo, din cadrul Universităţii din Kyoto, au fost distinși cu prestigiosul premiu „pentru descoperirea terapiei canceroase prin inhibarea reglementării imune negative“.

Cei doi imunologi și-au început munca în mod separat, în anii ’90. „Nu am început aceste studii pentru a vindeca cancerul, am vrut să înţeleg cum funcţionează celulele T“, mărturisește Allison. Totuși, pentru că un limfom i-a răpit mama pe când avea doar 10 ani și pentru că a fost martor al ravagiilor produse de chimioterapie și radioterapie, ideea de a obţine un tratament pe baza cercetării sale a fost mereu prezentă în mintea omului de știinţă.

Sistemul imunitar joacă rolul de „paznic“ al organismului, care atacă orice substanţă nouă, pe care nu o recunoaște. Este cazul bacteriilor, de pildă, care conţin proteine ce nu se găsesc în corpul nostru, motiv pentru care sunt etichetate drept „străine“ și atacate. Din nefericire, lucrurile stau altfel când vine vorba de cancer. Pentru că celulele canceroase provin din celulele organismului, nu sunt întotdeauna suficient de diferite pentru a fi recunoscute ca intruși de către sistemul imunitar.

Allison a studiat o proteină care funcţionează ca o frână în sistemul imunitar, descoperind o metodă de a o acţiona astfel încât să provoace un atac al celulelor imunitare asupra celor canceroase. Medicamentele create pe baza acestei descoperiri poartă numele de inhibitori ai punctelor de control și, deși pot avea efecte secundare puternice, s-au dovedit eficiente mai ales în tratarea cancerului pulmonar și renal, precum și în cazul limfomului și melanomului.

În aceeași perioadă, japonezul Tasuku Honjo a studiat o altă proteină a celulelor imunitare, descoperind un alt mecanism de a o bloca, rezultatul fiind unul similar – determinarea celulelor T să atace tumorile din organism.

Noua gamă de medicamente care a apărut ca rezultat al cercetărilor celor doi imunologi a adus o schimbare radicală în modul de a trata cancerul. Dacă abordarea clasică vizează îndepărtarea chirurgicală și folosirea radioterapiei și a chimioterapiei pentru a omorî celulele canceroase, noul tratament utilizează organismul pacientului pentru a distruge formaţiunile tumorale.

„Nu toţi pacienţii răspund la acest tratament, dar pentru cei la care funcţionează, terapia face o diferenţă majoră “, afirmă Arlene Sharpe, copreședinte al Departamentului de Microbiologie și Imunobiologie la Școala Medicală Harvard, subliniind că există pacienţi care au avut un prognostic sumbru și care trăiesc, la un deceniu distanţă, o viaţă normală.

Unul dintre pacienţii trataţi cu succes cu medicamente bazate pe cercetarea lui Honjo a fost chiar fostul președinte american Jimmy Carter, diagnosticat în 2015 cu melanom.

Pe baza studiilor lui Allison a apărut medicamentul Yervoy, aprobat în 2011, după ce studiile au dovedit că administrarea lui a prelungit viaţa unor pacienţi diagnosticaţi cu melanom în stadii avansate. Cercetarea lui Honjo a dus la crearea unor medicamente precum Keytruda și Opdivo, iar studiile au arătat că, în anumite forme de melanom, medicamentele bazate pe ambele cercetări sunt mai eficiente în combinaţie.

Provocările majore ale imunoterapiei, afirmă Allison, sunt de a descoperi de ce funcţionează doar la unii pacienţi, dar și modul în care poate fi combinată cu terapiile clasice, pentru rezultate optime și efecte secundare diminuate.

Optimizarea sistemului imunitar în lupta sa cu cancerul nu e o idee nouă – a apărut acum un secol, dar lipseau descoperirile care să niveleze drumul de la idee la un tratament clinic.

Cercetarea celor doi oameni de știinţă a revoluţionat modul în care gândim valorificarea sistemului imunitar în lupta cu boala, afirmă profesorul Dan Davis, de la Universitatea din Manchester. „Cred că acesta este doar vârful aisbergului – multe alte medicamente de genul acesta sunt la orizont“, conchide Davis.