Memoria, de vină pentru senzaţia de foame

532

Foamea pare a fi rezultatul unui mecanism destul de simplu: depinzând de cât mănânci, ţi-e foame sau nu după ce ai terminat. De fapt, cercetările au arătat că există o mulţime de alţi factori care influenţează apetitul şi consumul de alimente.

Studiile au arătat că mâncatul la televizor poate să crească şi porţia de mâncare, dar şi senzaţia de foame. Acestea pot fi influenţate, de asemenea, de obiceiurile de mâncare ale celor cu care luăm masa sau de felul în care arată (ce greutate au).

Un nou studiu, publicat în revista PLOS ONE, adaugă pe listă un nou factor, sugerând că memoria pe termen scurt afectează şi ea apetitul. Cercetătorii au observat că după o masă, nivelul de foame era indicat nu de cât mâncaseră subiecţii studiului, ci de cât îşi aminteau că mâncaseră.

Cercetătorii din Marea Britanie au strâns 100 de adulţi pe care i-a rugat să mănânce o porţie de supă. Porţiile unora erau vizibil mai mici decât a celorlalţi. Dar pe lângă asta, jumătate dintre participanţi au mâncat mai mult sau mai puţin decât percepeau vizual, datorită unui tub ascuns în farfurie care umpleau sau golea în mod imperceptibil farfuria de supă.

Imediat după masă, nivelul de foame resimţiti de participanţi depindea de cantitatea de supă pe care o mâncaseră. Cei care primiseră porţiile mai mari se simţeau mai plini, un răspuns biologic normal. Trei ore mai târziu, acest sentiment de saţietate avea legătură doar cu cât percepuseră că au consumat. Indiferent de cât mâncaseră în realitate, cei care credeau că au consumat porţia mai mare nu simţeau atât de puternic senzaţia de foame ca cei care credeau că au consumat porţia mai mică. Rezultatele sugerează că ceea ce ţinem minte despre ultima masă poate avea un impact mai mare asupra apetitului decât cantitatea a ceea ce am mâncat, a declarat profesorul de psihologie experimentală de la Universitatea Bristol, Jeffrey Brunstrom, care a condus studiul, scrie Time.