De ce avem nevoie ca să scăpăm de grăsimea abdominală

1376

Se știe: de grăsimea abdominală se scapă cel mai greu și nici măcar faimoasele abdomene nu reușesc de unele singure să producă efectul scontat. Un studiu publicat ieri în jurnalul Cell Metabolism explică, pentru prima dată, de ce avem nevoie ca să eliminăm grăsimea de pe burtă.

O moleculă numită interleukina-6 joacă un rol critic în procesul de eliminare a grăsimii abdominale. După o intervenţie controlată timp de 12 săptămâni, cercetătorii au observat că subiecţii obezi care făceau sport (câteva sesiuni de 45 de minute pe bicicleta statică, pe săptămână) au reușit să reducă semnificativ grăsimea abdominală, însă efectul sportului era anulat la participanţii care erau, simultan, trataţi cu tocilizumab, un medicament care blochează interleukina-6. Tocilizumab este un medicament folosit în tratarea artritei reumatoide, care crește nivelul de colesterol, indiferent de activitatea fizică a pacientului.

„Lecţia pentru publicul general este: «Faceţi sport!»”, a declarat Anne-Sophie Wedell-Neergaard, de la Universitatea din Copenhaga, coordonatoarea studiului. „Știm cu toţii că exerciţiul fizic promovează o sănătate mai bună, însă acum știm și că exerciţiul fizic regulat reduce masa de grăsime abdominală și, implicit, riscul de a dezvolta boli cardio-metabolice.”

Grăsimea abdominală este asociată cu un risc crescut nu doar de boli cardio-metabolice, ci și de cancer, demenţă și mortalitate generală. Activitatea fizică reduce ţesutul gras visceral care înconjoară organele interne din cavitatea abdominală, însă mecanismele prin care acest lucru se întâmplă nu a fost cunoscut până acum.

Unii cercetători au propus ca răspuns rolul hormonului epinefrină, cunoscut drept hormonul de „luptă sau fugi”. Însă Wedell-Neergaard și echipa sa au mizat pe rolul interleukinei-6 și au reușit să demonstreze acest rol arătând că leukina-6 reglementează metabolismul energetic, stimulează descompunerea celulelor grase (la persoanele sănătoase) și este eliberată de mușchii scheletali în timpul exerciţiului fizic.

În studiile următoare, cercetătorii vor testa posibilitatea ca interleukina-6 să afecteze utilizarea grăsimilor sau a carbohidraţilor pentru generarea energiei în diferite condiţii. De asemenea, oamenii de știinţă și-au propus să cerceteze dacă o cantitate mai mare de interleukina-6, poate chiar injectată, ar putea reduce de una singură grăsimea viscerală. „Avem nevoie de o înţelegere mai amănunţită a rolului interleukinei-6 în slăbit, pentru a putea discuta despre implicaţiile ei”, a declarat Wedell-Neergaard.