Psihologia obezităţii. Ce este adevărat şi ce este fals?

687

Obezitatea este astăzi o problemă a ţărilor occidentale, deşi în urmă cu 30 de ani obezitatea era doar o boală a câtorva indivizi.

Dacă în 1970, 15% dintre americani şi 5% dintre suedezi, în 2010, cifrele au urcat vertiginous spre 40%, respectiv 20%, potrivit statisticilor Ascociaţiei Internaţionale pentru studiul obezităţii (IASO).

Cel mai ades, cauzele obezităţii gravitează în jurul stilului de viaţă, al unor obiceuri proaste precum consumarea unui număr mai mare de calorii, dar şi o activitate profesională solicitantă intellectual, dar din cauza căreia suntem mai puţini activi.

Însă cercetătorii au analizat şi cauzele psihologice, care le depăşesc ca număr şi efecte pe cele ale stilului de viaţă. Psihologii au urmărit să descopere cauzele psihologice ale obezităţii, între care capacitatea unor alimente/mâncăruri pot da dependenţă sau predispoziţia unor persoane de a se îngrăşa mai reprede decât alţii.

Prea puţină odihnă în timpul nopţii

Un studiu finanţat de Universitatea South Australia a relevat faptul că riscul de a deveni obezi este de 1,5 ori mai mare la copiii care se culcă şi se trezesc târziu, decât la cei care se duc mai devreme la culcare. Copiii care se culcă târziu sunt de aproape două ori mai predispuşi la sedentarism și aproape de trei ori mai predispuşi să petreacă cea mai mare parte a zilei în faţa televizorului sau a computerului.

Obezitatea părinţilor

Persoanele cu un index al masei corporale îşi aleg parteneri cu un index apropiat, dezvăluie o cercetare realizată de David B. Allison, profesor la Universitatea Alabama pentru jurnalul medical Frontiers in Genetics. Astfel, datele strânse de la sute de mii de copii, care la maturitate s-au căsătorit în perioada 1945 – 2010 au arătat că 37.792 dintre perechi s-au căsătorit cu parteneri ce aveau acelaşi indice de masă corporală. În consecinţă, aceşia au avut copii mai graşi decât cuplurile cu indice mai mic.

Varietatea alimentelor

Plăcerea pe care o resimţim în timp ce mâncăm alimente ce ne plac, scade în timpul mesei. Dar o masă mai variată în alimente, cu gusturi, texture, arome diferite ne garantează o plăcere de mai lungă durată. Acesta este conluzia unui studiu realizat de Barbara Rolls, director al Laboratorului pentru Studierea Comportamentului de Ingerare Uman, de la Uninversitatea de Stat Pennszlvania, SUA. Studiul arată că cei care aveau pe farfurie o varietate mai mare de legume (trei în comparaţie cu una) erau mai înclinaţi să mănânce o cantitate mai mare.

Dependenţa de mâncare

Acest subiect este unul dintre cele mai controversate şi nu sunt puţine studiile care au arătat capacitatea anumitor alimente de a „circuita" creierul pentru a deveni dependent de anumite alimente, în aceeaşi măsură în care alcolul şi drogurile creează dependenţă.

Nu doar că dependenţa a fost dovedită, dar psihologii de la Rudd Center for Food Policy & Obesity de la Universitatea Yale din New Haven au reuşit să întocmească şi o listă cu alimentele cu cel mai mare potenţial de a crea dependenţă. Acestea sunt, în general, alimentele cu un conţinut crescut de zahăr (aşa numite dulciuri concentrate, precum ciocolata), de sare (chipsurile) sau grăsime. „Îngheţata, ciocolata şi pizza sunt cei mai mari vinovaţi de obezitate", a declarat psihologul Ashley Gearhardt, de la Universitatea Michingan.

Stigmatizarea socială

Într-o cultură în care imaginea contează şi modelele promovate sunt de cele mai multe ori sub indicele de masă corporală normal, obezii sunt stigmatizaţi social. În afară de comentariile răutăcioase, unii oameni consideră că un pic de mustrare îi va determina pe obezi să Ia atitudine şi să slăbească.

Însă studiile arată chiar opusul. Atunci când obezii sunt tachinaţi din cauza greutăţii lor, ei sunt mai predispuşi să dezvolte comportamente nesănătoase, precum izolarea şi mâncatul în secret, declară psihologul Rebecca Puhl, de la centrul Yale. Cei mai mulţi dintr aceştia ajung nu doar să nu fie motivaţi să slăbescă, dar fac şi mai puţin sport decât obişnuiau. Între consecinţele psihologice se mai numără anxietatea, o părere proastă despre sine, o stimă de sine scăzută şi, din păcate, sinucidere.