România: supraponderabilitatea infantilă la cote alarmante

132

În 2012, România apare din nou pe un podium european. Însă din nou cu o performanţă care nu e de invidiat – locul 3 în Europa, în clasamentul supraponderalilor. În ceea ce privește creșterea alarmantă a cazurilor de obezitate infantilă, care îngrijorează cel mai mult, unii dau vina pe alimentaţia nesănătoasă, alţii pe lipsa de mişcare, iar unii spun că este o boală care se moşteneşte.

Gabriel, un băiat din Botoșani, a fost luat de două ori de Protecţia Copilului, după ce ajunsese să cântărească aproape 100 de kilograme. Băiatul are acum 10 ani, dar este în evidenţe ca obez din cauza unei tulburări endocrine, din anul 2008, când cântărea 97 de kilograme, de 5 ori mai mult decât greutatea normală. După 2 ani de îngrijiri, Gabriel a slăbit 40 de kilograme cu o dietă strictă, moment în care mama sa l-a luat înapoi acasă. După ce s-a întors în familie, băiatul s-a îngrăşat din nou, ajungând la 70 kg, astfel încât a fost preluat din nou de Protecţia Copilului.

Trei fraţi din Deva trec prin aceeaşi dramă. Copiii provin dintr-o familie săracă, cu un venit de 200 de lei lunar, iar părinţii nu le pot asigura o alimentaţie echilibrată, cu legume proaspete, fructe, peşte sau carne de vită. Cu un tată şomer şi o mamă casnică, fraţii mănâncă pâine albă, biscuiţi, orez şi cartofi, alimente cu un indice glicemic foarte ridicat.

La doar 7 ani, Mădălina cântăreşte 85 de kilograme. Sora ei mai mică, Denisa, are 42 de kilograme. Tot atât cântăreşte şi mezinul, Andrei, numai ca el are doar 3 ani. Părinţii privesc neputincioşi cum, de la o zi la alta, copiii devin tot mai dependenţi de ei. Mădălina, Denisa şi Andrei obosesc repede, nu se pot îmbrăca sau încălţa singuri, iar în parc sunt ocoliţi de cei de vârsta lor.

Nutriţioniştii atrag atenţia că obezitatea la o vârstă fragedă poate duce la boli cardio-vasculare, artroze, diabet sau diferite forme de cancer la maturitate. Singura soluţie în tratarea obezităţii infantile în cazul copiilor fără probleme endocrine este, în opinia specialiştilor, echilibrul: o alimentaţie sănătoasă, în care să se respecte principiile calorice, combinată cu multe exerciţii fizice.

Obezitatea infantilă – ce spun specialiştii

Profesorul dr. Constantin Dumitrache de la Spitalul I. C Parhon din Bucureşti evidenţiază că obezitatea infantilă este cauzată de un program de viaţă incorect. Părinţii, foarte ocupaţi cu serviciul, nu le oferă copiilor un program de viaţă sănătos, însă sunt mulţi adulţi care nu cunosc normele de conduită pentru o viaţă sănătoasă: pentru ei, un copil sănătos este un copil gras.

Aceeaşi opinie o împărtăşeşte şi profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. El afirmă că, în România, mediul familial nu este un exemplu bun pentru copii. Cei mici nu au discernământul de a alege ceea ce este sănătos, aşadar ei tind să devină dependenţi de alimente sărace în nutrienţi esenţiali.

În ultimii 8 ani, statisticile arată că numărul copiilor obezi din ţara noastră s-a dublat, ajungându-se la peste 12.000 de cazuri aflate în actele medicilor. Cei mai mulţi, adică aproape 11.000, provin din mediul urban. În opinia doctorului Şerban Damian, nutriţionist sportiv, copiii care locuiesc în oraşe mari tind să aibă o greutate mai mare decât cei care locuiesc în oraşe mici sau în regiunile rurale. Acest trend pare să aibă legătură cu prezenţa, în metropole şi oraşe mari, a unui număr ridicat de restaurante fast-food.

„Sunt într-adevăr date care arată că statutul social scăzut şi un buget mic conduc şi la o alimentaţie mai proastă”, spune medicul specialist în diabet şi nutriţie Adrian Copcea.

„Pe de altă parte, foarte mulţi stau în faţa calculatorului şi în faţa televizorului şi, de ce să nu fim sinceri, în faţa caietului de teme, pentru că temele sunt foarte multe şi atunci le rămâne puţin timp pentru mişcare”, explică medicul de familie Ioan Mureşan.

Şi profesorii se plâng că în sălile de sport ajung tot mai puţini copii. Numai în anul şcolar trecut, peste 2.000 de elevi clujeni au fost scutiţi de orele de sport. „Din păcate, mulţi părinţi vin cam târziu, după 12-13 ani se înscriu, cel puţin la mine la sală. Nu toată lumea are bani să se înscrie la înot, la gimnastică, dar cu un bunic, cu un părinte, cu un frate mai mare, copilul poate să alerge, poate să urce scările pur şi simplu fără să folosească liftul”, arată Adrian Muntean, profesor de sport.

Definiţia și cauzele obezităţii

Obezitatea este o boală endocrină, nutriţională şi metabolică, ce se caracterizează printr-un indice de masă corporală mai mare de 25. Datele oferite de Institutul de Endocrinologie C. I. Parhon cu privire la români sunt de-a dreptul îngrijorătoare: 1 român din 4 suferă de obezitate, proporţia fiind de 30% dintre femei şi 20% dintre bărbaţi. În cazul copiilor români, peste 40% dintre aceştia sunt supraponderali.

Cauzele obezităţii sunt complexe şi includ factori biologici şi genetici, comportamentali şi culturali. La bază, obezitatea apare atunci când o persoană mănâncă mai multe calorii decât arde.

În ceea ce priveşte factorii genetici, obezitatea depinde de un istoric familial de obezitate. Dacă un părinte este obez, există o şansă de 50% ca şi copiiii săi să devină obezi. Dacă ambii părinţi sunt obezi copilul are o şansă de 80% să fie obez.

Factorii biologici care determină obezitatea sunt bolile medicale endocrine sau neurologice şi medicaţia de tip steroizi sau medicaţia antipsihotică. Deşi există anumite afecţiuni medicale care produc obezitatea, mai puţin de 1% dintre cazurile de obezitate sunt cauzate de probleme fizice.

Factorii psihologici includ evenimente de viaţă stresante, stima de sine scăzută, problemele cu familia şi colegii, precum şi depresia sau alte probleme emoţionale. Indivizii supraponderali afirmă deseori că tind să mănânce mai mult atunci când sunt tensionaţi sau anxioşi. Deseori, pe fondul stresului sau anxietăţii ridicate persoanele mănâncă mai mult decât într-o situaţie în care anxietatea este redusă. La persoanele obeze, orice tip de emoţie pare să mărească consumul de alimente.

Printre factorii ce ţin de stilul de viaţă se numără obiceiurile alimentare proaste, mâncatul în exces şi lipsa exerciţiului fizic.