Preoţii și pastorii sunt mai extenuaţi decât media enoriașilor

100

Membrii clerului suferă de obezitate, hipertensiune și depresie, într-o măsură mai mare decât media americanilor. În ultima decadă, procentul clericilor care utilizează antidepresive a crescut semnificativ, în timp ce speranţa de viaţă a scăzut. Mulţi dintre ei afirmă că, dacă ar putea, și-ar schimba meseria. Acestea sunt rezultatele unei serii de cercetări de sănătate realizate de Duke University și sondaje interne ale bisericilor evanghelice din SUA, citate de New York Times.

Experţii în sănătate publică afirmă că nu există explicaţii simple cu privire la această transformare din ceea ce era, cândva, o meserie cu angajaţi roșii în obraji și beneficiari ai unor bătrâneţi fericite. Unul dintre motivele cele mai cunoscute este lipsa concediului sau a timpului personal și de familie, care să nu fie afectat de cererile enoriașilor.

„Pastorii și preoţii au un acut simţ al slujirii și se simt datori să răspundă oricărei cereri de ajutor, de la oricine. Practic sunt la serviciu 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână”, afirmă Rae Jean Proeschold-Bell, profesor de cercetare în sănătate la Duke University. Opinia sa este confirmată de Dr. Gwen Wagstrom Halaas, medic de familie, căsătorită cu un pastor luteran. În 2004, ea a scris o carte despre sănătatea clerului, cu titlul The Right Road: Life Choices for Clergy (Drumul cel drept: alegeri de viaţă pentru clerici). În opinia ei, problema pastorilor dovedește o greșită interpretare a slujirii lui Dumnezeu. „Ei cred că ar da dovadă de egoism dacă ar avea grijă și de ei înșiși, iar slujirea lui Dumnezeu înseamnă să nu spui niciodată nu.

În încercarea de a rezolva problema, marile denominaţiuni religioase creștine au început să deruleze campanii de accentuare a importanţei sănătăţii. Aceste campanii predică o nouă virtute, aceea de a te retrage, de a spune nu, de a-ţi lua timp pentru suflet sau propria familie.

„Un timp deoparte înseamnă o reînnoire și previne epuizarea”, afirmă o directivă a bisericii metodiste. O fundaţie filantropică din Indiana adună fonduri pe care bisericile le pot accesa în efortul de a asigura un concediu pastorului sau preotului lor. Un alt accent este pus pe perioadele sabatice, fie ele zile, luni sau ani. Este știut că pastorii slujesc extensiv în zilele de sărbătoare în care alţii doar se odihnesc sau sunt mai relaxaţi.

În contextul în care media de vârstă a credincioșilor crește, iar voluntarii sunt din ce în ce mai puţini, pastorilor le revin sarcini în plus. Soţia de pastor sau preot nu mai este casnică, ceea ce înseamnă noi limite în viaţa de familie. „Nu mă mai duc la orice sărbătoare sau ocazie festivă”, spune un pastor, „iar oamenii au început să înţeleagă acest lucru.”

Studiul cu privire la sănătatea clerului a arătat că mulţi reprezentanţi ai bisericii nu reușesc să administreze „limitele”, incapacitatea fiind evidentă atunci când nevoile urgente ale enoriașilor devin priorităţi exclusive și invadează alte dimensiuni ale vieţii.

Mișcarea are ecouri și în lumea iudaică, unde mai mulţi lideri evrei i-au încurajat pe rabinii lor să își pună deoparte perioade sabatice. „Recomandăm o perioadă de 3-4 luni la fiecare 3-4 ani”, afirmă rabinul Joel Meyers, fost președinte executiv al Adunării Rabinice. „Suntem îngrijoraţi cu privire la stres. Rabinilor li se cere să fie directorii comunităţii, ghizii spirituali și nu cumva să lipsească din oraș dacă moare cineva. În plus, să răspundă la e-mail instantaneu.”