Frumuseţea adevărată, dincolo de stratul superficial al pielii

1776

În școala generală, Penny Loker nu a fost niciodată invitată la zilele de naștere ale colegilor. Ca adolescentă, nu a avut nicio întâlnire cu un băiat. Ca femeie, nu a avut nicio relaţie intimă, nu a fost niciodată sărutată.

Visul ei de a deveni soţie și mamă se destramă pe măsură ce trec anii și realitatea rămâne complet diferită de așteptările ei, mai ales că acum are 31 de ani.

Penny s-a născut cu microsomie hemifacială și cu sindrom Goldenhar, două defecte de naștere care au lăsat-o cu faţa complet desfigurată. Microsomia hemifacială este o malformaţie a urechii sau a structurii mandibulei. Sindromul Goldenhar este o afecţiune congenitală care produce anomalii la nivelul craniului și al oaselor coloanei vertebrale și poate afecta apariţia ochilor, a nasului, a urechilor, a gurii sau a oaselor faciale.

Ambele afecţiuni sunt complexe, dar pentru o fetiţă care are de înfruntat lumea, ele capătă nume simple: urâţenie, monstruozitate. Loker s-a născut în Ontario, Canada, într-o familie unde era acceptată și iubită. Tatăl ei a murit după ce ea împlinise un an și astfel mama ei a rămas singură să o crească pe Penny, dar și pe surorile ei. Asta a însemnat să se descurce și cu toate operaţiile de reconstrucţie facială pe care Penny le avea de făcut.

Toate recuperările erau grele și dureroase, dar Penny avea mereu o atitudine pozitivă, era cu zâmbetul pe buze și nu se plângea de nimic, scrie CNN. Când a venit timpul să înceapă școala, și-a dat seama cât de diferită este de fapt. Până a ajuns la liceu a înţeles că nu există prieteni, petreceri sau iubiţi pentru fete care arată ca ea. Toate experienţele pe care le-a avut în copilărie, dar și în adolescenţă și chiar la maturitate i-au arătat de fiecare dată faptul că răutatea și cruzimea pot fi extrem de inventive și că ele nu au limite.

Dar timpul vindecă toate rănile și un spirit neabătut ajută mult la asta. Penny a reușit până la urmă să se integreze într-un grup de prietene și rude care o iubesc așa cum e. Încă sunt multe lucruri pe care nu le-a făcut, deși este capabilă din punct de vedere fizic. Nu vrea să meargă singură la cumpărături și nu a fost niciodată într-o vacanţă adevărată. Cu toate astea, se mândrește că are o slujbă cu care se poate întreţine singură.

Ceea ce își dorește este să deschidă dialogul despre copiii cu malformaţii, prin educarea oamenilor, în special a copiilor, a căror curiozitate poate deveni nemiloasă dacă nu li se explică lucrurile. „Exteriorul nu reflectă neapărat frumuseţea de care cineva se bucură în suflet. Și când oamenii uită acest lucru, pierd iubirea și prietenia unei persoane cu adevărat speciale”, spune Penny.

Singurul ei regret? „Am atât de multă iubire de oferit și aș vrea să o împărășesc cu propria mea familie. Înţeleg că asta nu o să se întâmple, probabil, și învăţ să accept acest lucru. Dar sunt foarte tristă. Simt că aceasta este cea mai mare pirdere a vieţii mele”, încheie Penny.

Foto: facebook