Tulburarea internaţională de alimentaţie. Dilema omnivorului

425

Despre Dilema omnivorului, scrisă de jurnalistul american Michael Pollan, se spune că ar fi cea mai importantă carte privind politica hranei, scrisă în ultimii 50 de ani. Aceasta fiindcă Pollan, care predă jurnalism la UC Berkley, face nici mai mult, nici mai puţin decât o analiză a întregului sistem industrial contemporan pentru furnizarea hranei. Cartea este construită ca un răspuns la întrebarea clasică: „Ce mâncăm azi?".

În decembrie 2006 (anul de apariţie a cărţii), The New York Times a numit Dilema omnivorului una dintre cele mai bune cărţi de non-ficţiune ale anului. În 2007, Fundaţia James Beard a premiat-o cu titlul cea mai bună carte despre alimentaţie. Universitatea Pennsylvania a luat-o drept carte a anului pentru Proiectul său de Lectură în 2007, iar Universitatea de stat din Washington a introdus-o în corpul de lecturi obligatorii pentru anul 2009-2010.

Spre deosebire de fiinţele situate pe trepte inferioare ale lanţului trofic, omul mănâncă aproape orice. Cu toate acestea, răspunsul lui la „Ce să mâncăm?" este, de cele mai multe ori, un răspuns greşit. Cartea lui Pollan descrie patru modalităţi fundamentale prin care societăţile umane obţin hrană: sistemul industrial din prezent, fermele organice, ferma locală auto-suficientă şi vânătorul-culegător. Mergând pe firul funcţionării tuturor celor patru sisteme, Pollan face o critică a industriei de „agribusiness", despre care spune că nu are contact cu ciclul natural al cultivării, în care animalele şi culturile vegetale se dezvoltă într-un sistem de interdependenţă care le avantajează pe amândouă.

Pollan avertizează că există o tensiune între logica naturii şi logica industriei umane. El susţine că felul în care mâncăm afectează natura într-un mod extrem de profund şi că hrana obţinută prin industrie nu respectă principiile ecologiei. În schimb, spune Pollan, agribusiness-ul se concentrează pe suprautilizarea porumbului (folosit pentru îngrăşarea animalelor, pentru producţia de ulei şi a altor derivate precum siropul folosit ca adaos alimentar).

Autorul spune că legiuitorii ar trebui să schimbe sistemul agricol care distruge dieta, nutriţia şi calitatea vieţii americanilor.

3 idei pătrunzătoare din cartea lui Pollan

1. Porumbul se transformă în piept de puiPollan critică modelul industrial bazat pe cultivarea porumbului şi atrage atenţia asupra faptului că oamenii au ajuns dependenţi de porumb (pe care îl folosesc aproape pentru orice), dar şi porumbul a devenit dependent de om, care îl ajută să supravieţuiască, prin intervenţiile de eliminare a obstacolelor pentru creşterea lui. Jurnalistul crede că societatea s-a dezvoltat într-o direcţie negativă şi că o revenire la agricultura locală ar putea rezolva multe dintre problemele de sănătate şi de mediu care au rezultat din practicile agricole curente.

2. Literatura organică

Producătorii de alimente organice au început să „fure" tot mai mult din sistemul de producţie al industriei obişnuite, acuză Pollan. El atrage totodată atenţia asupra faptului că oamenii cumpără alimente „organice" din super-market după ce citesc descrieri fanteziste de pe etichetele produselor, asemănătoare poveştilor.

3. Mâncăm datorită naturii, nu datorită industriei

Pollan este convins că dacă am redeveni conştienţi de sursa hranei noastre (ce a fost, de unde vine, cum a ajuns la noi, precum şi costurile ei reale) am înţelege că alimentaţia noastră depinde, în fapt, de natură, nu de industrie.

Conştient de dimensiunea schimbării industriale pe care o propune, Pollan postulează că transformarea va începe de la o singură masă: „cu câte o masă pe rând… aşa se întoarce acest vapor."