„Tinerii din ziua de azi. Cine să-i înţeleagă?” este o replică de care nicio generaţie nu a scăpat. Totuși se poate ca generaţia milenialilor, sau generaţia Y, să o fi auzit mai mult ca altele. Descriși ca naivi, narcisiști, egoiști, imaturi, leneși etc., tinerii care se maturizează în lumea post criză economică sunt totodată o generaţie neînţeleasă, care poate schimba lumea.
„Milenialii” sau „generaţia Y” sunt etichetele folosite la nivel global pentru a-i identifica pe tinerii născuţi în perioada 1980-1998. Nativi digital, informaţi și conectaţi, ei sunt tinerii care au folosit Twitter pentru a aprinde scânteia Primăverii Arabe. Din Brazilia până în Hong Kong, Wall Street sau pe Maidanul ucrainean, milenialii și-au exprimat clar frustrările și au cerut reformarea sistemelor politice, economice, educaţionale și de sănătate. Cu toate acestea, 300 de milioane de tineri de pe glob[1] rămân afectaţi de neajunsurile maturizării într-o perioadă de criză economică și de recesiune, caracterizată în primul rând de șomajul pentru care încă nu s-au găsit soluţii eficiente.
Poveștile „generaţiei pierdute”
„Am 35 de ani. De când eram mică, părinţii mei au lucrat din greu să îmi poată oferi oportunităţile pe care ei nu le-au avut, crescând într-o ţară sărăcită de război și dictatură. Am fost învăţată că eforturile pe care le depun o să îmi asigure o viaţă mai bună decât au avut-o ei, dar realitatea este foarte diferită. Am mers la facultate și am lucrat în același timp, după care am studiat pentru diplome superioare, complementare celei pe care o aveam deja și am emigrat temporar în Marea Britanie și Irlanda, doar pentru a învăţa foarte bine limba engleză, fără de care nu te poţi angaja. Acum pot spune că toate eforturile părinţilor noștri și ale celor mai calificaţi tineri, printre care mă număr și eu, au fost în van, pentru că ţara noastră refuză să ne dea o șansă. Sunt înconjurată de oameni care sunt în aceeași situaţie: aproape toţi prietenii mei cu vârste între 25 și 40 de ani sunt șomeri și trăiesc un sentiment generalizat de frustrare, deziluzie, dezamăgire… Ne este rușine că părinţii noștri, la vârsta pensionării, se duc la muncă în fiecare zi, în timp ce noi stăm degeaba acasă, împotriva voinţei noastre” – povestește o tânără din Malaga, Spania, pentru BBC.
„Nu am decât 23 de ani și este mai mult de un an de când am terminat universitatea. Totuși piaţa muncii și consecinţele «lumii reale» m-au umilit. Tot ce simt este deziluzie și trădare. Lucrez full-time pe o poziţie temporară, pentru care sunt supracalificat. Am grijă să nu termin niciodată treaba mai repede, pentru că asta s-ar putea să-mi scurteze perioada de angajare. Mare parte din furia mea e rezervată sistemului prădător al educaţiei superioare și eșecurilor generaţiilor anterioare. Gardieni ai statului, l-au lăsat disfuncţional. Gardieni ai economiei, au lăsat-o să ardă. Gardieni ai pământului, nu au făcut nimic să pregătească un viitor sustenabil. Dar cel mai furios sunt pe mine. Am studiat comunicarea, în loc să aleg inginerie sau programare. Dacă ar fi să merg acum pentru prima dată la facultate, aș ști cum să mă pregătesc. Dar atunci nu am știut” – povestește un tânăr american pentru The Atlantic.
Mare parte din furia mea e rezervată sistemului prădător al educaţiei superioare și eșecurilor generaţiilor anterioare. Gardieni ai statului, l-au lăsat disfuncţional. Gardieni ai economiei, au lăsat-o să ardă. Gardieni ai pământului, nu au făcut nimic să pregătească un viitor sustenabil. Dar cel mai furios sunt pe mine. Am studiat comunicarea, în loc să aleg inginerie sau programare.
„M-am întors la facultate pentru a obţine un doctorat. Sper să găsesc un serviciu care să îmi permită să îmi urmez pasiunea. Cred că angajatorii ar trebui să le acorde absolvenţilor măcar o șansă, dar ei cer imposibilul. Nu pot să fiu tânăr, bine educat, să am experienţă de muncă, preferabil niciun copil și un program superflexibil, toate deodată. Să îmi caut un loc de muncă a fost o experienţă în mod special frustrantă în Germania… niciunul dintre prietenii mei (dintre cei care au cel puţin o diplomă de studii universitare) nu au putut să își găsească un loc de muncă unde să fie plătiţi decent, iar unii nu au găsit deloc” – povestește un tânăr de 26 de ani din Germania, pentru The Guardian.
Doar 6 din 10 tineri americani aveau un loc de muncă în 2013, iar jumătate dintre ei lucrau cu jumătate de normă. Aceasta înseamnă pentru SUA o rată a șomajului de 16,3% pentru o generaţie cu 7% mai numeroasă decât cea anterioară, care acum nu mai iese la pensie la 59 de ani, ci la 65. În Uniunea Europeană, procentul șomajului printre tineri a ajuns în martie 2015 la 20%. Ţările care împing acest procentaj la cote alarmante sunt Croaţia (45,5%), Cipru (33,2%), Grecia (50%), Italia (43%), Portugalia (33,8%) și Spania (50%). Situaţia nu este prea bună nici în Finlanda sau în Suedia, unde rata șomajului printre tineri a sărit de 20%.
Stagnarea economiei apasă psihicul tinerilor. Situaţiile care supun la un stres intens creează senzaţia pierderii controlului și a predictibilităţii, ducând chiar la alterarea raţiunii de a trăi a celui în cauză – spun studiile. Majoritatea milenialilor din șase ţări europene, care au făcut obiectul unui studiu Pew în 2014, nu au un sentiment al controlului și cred că „succesul în viaţă este determinat de forţe care se află în afara controlului lor”[2]. Anul 2014 a fost cel mai stresant și pentru generaţia milenialilor americani, care au avut sentimente de singurătate și de izolare. Cel mai important stresor este insecuritatea financiară, element care îi stresează pe 75% dintre tinerii americani și care i-a determinat pe 21 de milioane dintre aceștia să se întoarcă în casa părintească. În condiţiile actuale, „maturitatea incipientă”, adică adolescenţa prelungită a milenialilor, devine o consecinţă firească. Și nimeni nu urăște asta mai mult decât milenialii.
Un potenţial neînţeles
Milenialii sunt o generaţie care diferă mult de generaţiile imediat predecesoare: generaţia X, născută între 1965 și 1979, și generaţia de după al Doilea Război Mondial, născută între 1945 și 1964. Marea schimbare se datorează globalizării și unui boom tehnologic global, iar efectele lor asupra milenialilor i-au convins pe specialiști că această generaţie va schimba mersul lucrurilor în multe domenii.
Sondajul Glocalities a urmărit identificarea valorilor a 18.000 de milieniali din 19 ţări, comparativ cu cele ale generaţiilor anterioare, iar concluziile sunt revelatoare. Una dintre ele este că milenialii au o atitudine orientată spre consum și nu le e rușine de asta. Din SUA până în Europa, China sau Rusia, 41% dintre mileniali declară că sunt fericiţi când cheltuie bani. Milenialii sunt carieriști, ambiţioși și au o viziune competitivă asupra vieţii. Aproape jumătate dintre ei consideră că fericirea depinde foarte mult de carieră.
Contraintuitiv, tehnologia i-a făcut pe jumătate dintre mileniali să considere că se pune prea puţin accent pe valorile tradiţionale în ţările de apartenenţă, însă într-un procent mai mic faţă de generaţiile anterioare. Tot ca o deosebire, tinerii de azi au o viaţă mult mai diversificată social și nu se concentrează doar pe familie și prieteni. Nu ar trebui să mire că timpul pe care îl petrec online reduce timpul dedicat televizorului sau ziarelor. Milenialii vor să fie văzuţi și respectaţi, iar instrumentele social media se potrivesc perfect nevoilor lor. Prin social media capătă și expunere la alte culturi, religii și feluri de a trăi viaţa, ceea ce îi face pe mileniali să fie mult mai deschiși faţă de nou și mai toleranţi faţă de diversitate. Milenialii sunt și mai informaţi și mai conștienţi de problemele majore ale lumii, dar totodată mai neinteresaţi de politică. Un efect al accesului la informaţie este și pesimismul – 39% dintre tineri cred că viitorul nu are să le ofere nimic și se simt de multe ori dezamăgiţi de societate. Dacă milenialii ar fi împărţiţi în 5 categorii, 24 de procente i-ar reprezenta pe conservatori (familiști, care pun accent pe tradiţie, etichetă și structură) și alţi 24%, pe curajoși (muncitori, competitivi, care au o fascinaţie pentru bani, risc și aventură). Grupul creativilor, 21%, este format din oameni deschiși la minte, idealiști, care pun valoare pe dezvoltarea personală și pe cultură. Întreprinzătorii, 16%, pun accent pe familie și pe comunitate. În final, sociabilii, 15%, vor divertisment, libertate și familie.
Milenialii sunt totodată prima generaţie de nativi digital. Datorită resurselor online, ei au capacitatea de a dezvolta noi seturi de abilităţi peste noapte, ceea ce le permite reinventarea continuă. S-ar părea că fluxul constant de informaţii și nevoia de a răspunde la diverși stimuli proprii le-au diminuat capacitatea a fi mulţumiţi cu starea în care se află pentru prea mult timp. Consecinţa este o viaţă instabilă, petrecută într-o căutare permanentă, generatoare de frustrări nenecesare.
Pentru angajatori, acestea nu sunt vești bune. Spre deosebire de părinţii lor, care lucrează și mai mult de 10 ani în același loc, milenialii tind să schimbe locul de muncă la 18-24 de luni. Angajatorii ar trebui să îmbrăţișeze caracteristicile acestei generaţii, monetizând abilitatea lor de a se reinventa într-un timp foarte scurt. Tinerii angajaţi pot asigura noi perspective și pot genera un val de inovaţii. Angajatorii care reușesc să cultive și să încurajeze fluiditatea identităţii milenialilor, să le folosească reţelele de cunoștinţe, ar putea avea numai de câștigat, pe măsură ce această generaţie devine cea mai influentă din istoria recentă.
Însă dacă nu li se oferă schimbarea de mai sus, milenialii riscă să rămână blocaţi în frustrări. Acesta este călcâiul lui Ahile pentru generaţia Y – incapacitatea de a trăi în tensiune, cu frustrări, de a face pace cu împrejurările, de a se simţi bine în propria piele. Tensiunea resimţită permanent din cauza senzaţiei că viaţa este incompletă duce la o neliniște patologică și la o nerăbdare amară. „Când va începe adevărata viaţă?” „Când voi simţi că trăiesc cu adevărat?” se întreabă astăzi indivizi care poate au trecut deja de 30 de ani.
De la „generaţia pierdută”, la „generaţia regăsită”
Ironia sorţii este că tocmai în acceptarea situaţiilor neplăcute stă abilitatea de a lua decizii care duc la succes. Acceptarea nu este capitulare, ci este tocmai momentul în care încetezi să te mai simţi victima circumstanţelor și preiei cârma propriei vieţi. Tinerii nu mai sunt obligaţi să parcurgă un drum prestabilit, precum au făcut generaţiile interioare. De aceea fiecare blocaj în drum este o oportunitate, o ocazie de descoperire a sinelui, pe drumul către realizarea visului de a face din pasiune o carieră și a găsi astfel împlinirea – a comentat pentru Semnele timpului doamna psiholog Andrada Tache.
Este ceea ce a făcut și Răzvan. La 23 de ani, după încercări nereușite de a-și găsi un job după facultate, s-a mutat la ţară, unde avea grijă de gospodăria unei familii. La o plimbare pe dealurile din jur, a dat peste cireși negri și galbeni și i-a venit ideea să facă gem din fructele sălbatice. Tanti Veronica, o gospodină din sat, s-a oferit să îl ajute, iar la scurt timp Răzvan lansa „Dulceaţa lui Răzvan”, o afacere pentru care a renunţat la economii și la telefonul mobil. „Mi-a fost foarte greu să găsesc finanţare, până când am fost la Londra și, în cadrul unui târg, am găsit un antreprenor român căruia i-a plăcut ideea și determinarea mea”, povestește Răzvan pentru Foodstory.ro. Cei doi au ridicat o mică fabrică în Idicel Pădure. Din banii câștigaţi, Răzvan a reinvestit în deschiderea unei clătitării în centrul Clujului, însă a rămas aproape de inima afacerii lui. „M-am mutat la Idicel Pădure în mansarda fabricii și pot spune că timpul are alt sens acolo și lumea mea s-a schimbat radical din momentul acela, astea sunt bucuriile mele.” Povestea lui Răzvan putea ușor să se adauge la toate celelalte despre neputinţa avansării în viaţă, în lipsa unui job. Însă el a transformat teoria psihologică în practică, a luat eșecul ca pe o oportunitate, care a devenit repede o carieră și un stil de viaţă plin de sens.
În lumea instabilă în care milenialul trebuie să se maturizeze, totul se reduce la găsirea identităţii și a autenticităţii, indiferent de domeniul de aplicare. Autenticitatea este elementul-cheie prin care se poate ajunge la această generaţie sceptică – argumentează, în cartea Millennials: How Cool Brands Stay Hot, Branding to Generation Y, cercetătorul Joeri Van den Bergh. Cercetările sale, realizate pe tineri între 15 și 25 de ani, arată că doar jumătate dintre ei cred despre ei înșiși că sunt autentici, în timp ce 25% își arată „adevăratele culori” doar când sunt singuri. În rest se prefac, de dragul de a fi eroii propriilor povești de succes. Rezultatele indică o criză de identitate care a cuprins o întreagă generaţie.
„Deși trăim într-o epocă marcată în mod decisiv de tehnologie, în care a avea pare cu mult mai important decât a fi, neîmplinirile tinerilor au la bază prea rar frustrări materiale. Căutăm mai degrabă răspunsuri la marile întrebări ale vieţii: «Cine suntem?», «Care este, în definitiv, scopul existenţei noastre?», chiar dacă aceste întrebări sunt mascate pe moment de preocupări comune vârstei, cum ar fi orientarea spre o profesie ori decizii legate de constituirea unei familii. O existenţă de succes în ochii celor din jur, în care persoana dispune de resursele materiale necesare și se bucură de o viaţă socială și profesională satisfăcătoare, nu este în sine suficientă pentru a asigura un sentiment de împlinire la nivel profund” – explică pentru Semnele timpului sociologul Flavia C. Iosub.
Răzvan a avut succes cu ideea sa de afaceri nu fiindcă era nevoie de încă un borcan de dulceaţă pe rafturile supermarketurilor, ci pentru că a găsit locul în care autenticitatea și sensul se intersectau în lumea sa. Pentru el, împlinirea a venit din găsirea „sensului” pe care acel stil de viaţă i-l conferă. Pentru alţii, poate fi ceva legat de cultură, de obiceiurile părinţilor sau ale bunicilor.
Când vine vorba de sensul vieţii, care oferă o direcţie concretă în fiecare moment al existenţei, nu se poate face abstracţie de spiritualitate, al cărui rol este exact acesta – atrage atenţia doamna Iosub. Deși milenialii sunt o generaţie caracterizată în studiile sociologice ca fiind mult mai independentă decât generaţiile anterioare în termenii afilierii religioase, milenialii nu au întors spatele spiritualităţii. Studiile Pew realizate pe tinerii americani arată că, deși 29% se declară neafiliaţi religios (cel mai mare procent din istoria pentru care există date), 86% cred în Dumnezeu[3] și, în lipsa unei biserici care să le spună ce să facă, milenialii se roagă la fel de mult precum generaţiile anterioare la aceeași vârstă[4]. Chiar și în ţările europene secularizate, studiile arată că aspecte ce ţin de spiritualitate sunt încă factori importanţi în gestionarea stresorilor majori din viaţă, dar spiritualitatea ţine mai mult de spaţiul privat al individului astăzi.
Deci milenialii știu că există sens în credinţă. Dar în care credinţă, când și acest domeniu este marcat astăzi de profundă instabilitate? Flavia Iosub răspunde: „Varianta câștigătoare nu este aceea de a adopta cu ușurinţă un trend dintre atâtea care se perindă prin apropierea noastră, ci identificarea riguroasă a setului de principii și valori care stau în picioare și ne împlinesc atât emoţional, moral, cât și intelectual.”
