Copiii, mult mai îngrijoraţi decât cred părinţii

591

Imaginea unui copil este oglindirea veseliei, optimismului şi naivităţii...sau poate că nu. O nouă cercetare pediatrică arată că adulţii supraestimează optimismul copiilor şi minimalizează anxietăţile şi îngrijorările pe care le au aceştia.

Până recent, cercetătorii au considerat că un copil cu vârsta sub şapte ani nu este capabil să descrie emoţiile pe care le simte, de aceea studiile anterioare cu privire la trăirile interioare ale copiilor s-au bazat pe relatările părinţilor sau ale altor adulţi.

Totuşi, cercetătorii au dorit să afle dacă informaţiile oferite de părinţi sunt reale sau doar rezultatul prejudecăţii pozitive pe care o manifestă faţă de propriii copii. Rezultatul a fost unul surprinzător pentru cercetători: trei studii separate, efectuate pe un grup de 500 de copii cu vârste între 4 şi 11 ani au concluzionat că părinţii consideră că nu există motive de îngrijorare pentru copiii lor. Copiii însă s-au declarat îngrijoraţi cu privire la mai multe aspecte legate de familia şi căminul lor, lucruri de care părinţii auzeau pentru prima dată.

Studii anterioare au reuşit să găsească o relaţie cauzală între nivelul de anxietate al părinţilor şi cel al copiilor lor. Dar studiul de faţă, efectuat de doi cercetători de top de la Universităţile California şi Jaksonville, a arătat că supra-îngrijorarea copiilor este o tendinţă contemporană şi nu depinde decât arareori de predispoziţia spre anxietate a părinţilor.

Ce îi îngrijorează pe copii?

Topul celor mai mari griji pe care le au copiii, realizat de Telefonul Copilului din Marea Britanie surprinde prin profunzimea preocupărilor copiilor mici. În afară de teama de monştii de sub pat, de câini sau de vizita la dentist, copiii sunt foarte îngrijoraţi cu privire la câteva aspecte ce ţin de familie.

În primul rând, copiii sunt îngrijoraţi atunci când părinţii lor se ceartă şi consideră întotdeauna, că ei sunt motivul. De altfel, preocuparea faţă de părinţi este manifestată şi prin grija ca mamei sau tatălui să nu i se întâmple ceva rău, atunci când pleacă de lângă copil.

La fel de importante sunt şi relaţiile pe care le au copiii cu semenii lor. Pe de o parte, copiii sunt îngrijoraţi că s-ar putea muta şi ar fi nevoiţi să îi lase în urmă pe prietenii lor sau că s-ar certa cu aceştia şi nu ar mai avea prieteni. Pe de altă parte, un motiv important de stres este şi comportamentul abuziv şi agresiv al colegilor (hărţuirea).

Dintre grijile mai puţin cunoscute din viaţa copiilor fac parte şi îngrijorarea cu privire la moarte şi la ştirile pe care copiii le văd la televizor. O situaţie de acest tip este legată de riscul de a fi răpiţi, bătuţi sau omorâţi de străini, ştiri difuzate la cele mai multe jurnale de ştiri.

Cum pot copiii scăpa de anxietate

Psihologii şi terapeuţii colaboratori ai site-ului kidshealth.org au elaborat o listă de sfaturi pentru ca adulţii să îi poată ajuta pe copii să fie mai puţin anxioşi. Dacă părintele descoperă că pe copil îl preocupă sau îngrijorează ceva, acesta ar trebui să fie înţelegător – chiar dacă problema pare una mică.

În cazul unei probleme ce poate fi rezolvate, părintele trebuie să îi explice copilului că el se poate implica activ în găsirea unei soluţii şi să-l asigure că îi va fi mereu alături. Uneori însă, copiii se îngrijorează cu privire la lucruri care s-au întâmplat, de aceea este important că părintele să aşeze lucrurile într-o perspectivă corectă.

În privinţa unor probleme serioase, precum moartea, terorismul, războaiele, încălzirea globală, părintele trebuie să discute aceste subiecte cu copilul, să elucideze eventualele prejudecăţi şi să îl asigure că se află în siguranţă lângă părinţii săi.