Să crești un copil nu e deloc ușor. Să crești copilul altuia e și mai greu. Dar să crești șase copii ai altora, renunţând la viaţa ta, e pentru mulţi dintre noi o nebunie.

Cati avea 19 ani și se afla în Timișoara, în vizită la prietenul ei, student la medicină. Ieșise
în oraș la o terasă când doi băieţei slabi și murdari s-au apropiat de masa ei pentru a-i cere
ceva de mâncare. Din dorinţa de a-i ajuta, a intrat în vorbă cu ei. A mers apoi la ei acasă,
unde a mai găsit alţi cinci copii, împreună cu mama și tatăl lor. A aflat și că aceia care aduceau banii în casă erau copiii, toate veniturile familiei provenind din alocaţii și din cerșit.

Când celor doi copii pe care îi întâlnise în oraș le-a propus să-i ia acasă, părinţii au acceptat
numai după o negociere în urma căreia Cati a plătit pentru fiecare… 75 de lei. Așa au intrat în viaţa Ecaterinei Guguianu cei doi fraţi de 9 și, respectiv, 11 ani: Rafael și Elvis.
Acasă, Cati s-a lovit de dezaprobarea tuturor. Ce avea să facă ea, la doar 19 ani, cu doi copii pe care nici măcar nu îi luase legal (putea chiar să fie urmărită de poliţie pentru asta)?

Cati însă nu a acceptat să renunţe la băieţi și a depus o cerere de luare în plasament. A luptat pe orice cale să demonstreze că îi poate susţine pe Elvis și pe Rafael și, trei luni mai târziu, cei doi deveneau copiii ei. Din pricina neînţelegerilor de acasă, s-a mutat cu chirie într-un apartament nemobilat. A reușit să aranjeze ceva cu ajutorul prietenilor și și-a luat responsabilităţile în primire.

„Nu am avut timp să văd dacă mi-e frică sau mi-e greu. Acasă mă așteptau doi copii pe care trebuia să-i hrănesc de trei ori pe zi“, avea să mărturisească mai târziu Cati.

La doar opt luni după Elvis și Rafael, în familia lor a intrat Teresa. Împlinea un an când a fost găsită de Cati într-un orfelinat, cu o tristeţe în privire nefirească pentru un copil atât de mic. I s-a lipit sufletul de ea și a adoptat-o.

Cu trei copii la doar 20 de ani, viitorul părea defi nitiv compromis pentru Cati. Ce a realizat
ea pare însă de domeniul fantasticului: a terminat două facultăţi, de drept și de psihologie, a terminat cursuri de traductologie și mediere, și-a continuat activitatea de voluntariat în spitale și a organizat tabere pentru copii. Când Elvis și Rafael au crescut suficient pentru a se întreţine singuri, Cati a mai luat în plasament trei copii: pe Oana, Roxy și Ionuţ. Privindu-i cum se joacă împreună, îţi dai ușor seama cât de mult se iubesc. Simt lipsa unui tată, dar a fost prea greu pentru cineva să accepte din start o familie atât de mare.

Din anul 2003, Cati este directoarea unui centru de plasament de tip familial de lângă Brașov, din Ghimbav. Jumătate din salariu îl dă pe chirie, așa că pentru a mai câștiga câte ceva ţine cursuri de limba română cu străinii din Brașov sau îi ajută să își obţină acte. La Gala „The Money Channel“ din 2013, pe listă, printre proiectele finanţate cu bani mulţi, se găsea și Ecaterina Guguianu, pentru implicarea personală în proiecte umanitare.

Întrebată dacă ar lua-o de la capăt, nu a ezitat să spună că da. „Dacă stai și pui lucrurile pe hârtie, dacă te gândești la confortul personal, la liniștea de după serviciu, la cheltuielile care sunt, clar că nu faci asta.
A fost greu, dar foarte frumos, însă atunci când e și frumos, și greu, mai mult se vede că e frumos.“