1.173. Asta vedea James Harrison când se uita în sus la baloanele care marcau reușita sa extraordinară, în timp ce dona pentru ultima dată sânge. Niciodată nu a suportat să observe procedura, să se uite la seringi sau să vadă sânge, și, cu toate astea, a donat sânge de 1.173 de ori în ultimii 60 de ani, ajutând la salvarea vieţilor a 2,4 milioane de bebeluși.

Totul a început de la vârsta de 14 ani, când James a avut nevoie de un miracol. A suferit o intervenţie chirurgicală care nu ar fi reușit dacă James nu ar fi primit 13 litri de sânge de la donatori. James nu și-a întâlnit niciodată „îngerii păzitori”, dar de atunci a jurat că, de la împlinirea vârstei necesare pentru a face donaţii de sânge, va returna favorul care i s-a făcut. De atunci, doar doctorii l-au mai putut opri din această misiune, fiindcă la 81 de ani James deja depășise vârsta maximă admisă, iar medicii au decis să îi protejeze sănătatea, deși sângele său este mai preţios ca aurul curat în Australia.

„În Australia, până în 1967 erau mii de bebeluși care mureau în fiecare an, iar doctorii nu știau de ce. Era groaznic. Mamele sufereau avorturi spontane sau nășteau bebeluși cu probleme neurologice”, povestește Jemma Falkenmire, din partea Crucii Roșii Australiene. Boala hemiolitică, o afecţiune a sângelui care afectează nou-născutul aflat în incompatibilitate Rh cu mama, era cauza acestei crize de sănătate publică. În 1967 însă, Australia a devenit prima ţară care să descopere un donator al cărui organism să producă natural anticorpii capabili să lupte împotriva acestei boli. Acesta era James Harrison, care a fost solicitat să treacă de la donarea de sânge la donarea de plasmă necesară dezvoltării vaccinului Anti-D, care previne dezvoltarea anticorpilor RhD în timpul sarcinii a mamelor cu Rh negativ.

„Fiecare fiolă de vaccin Anti-D care s-a făcut vreodată în Australia are în ea o parte din James. Încă de la prima mamă care și-a primit doza la Spitalul Prinţului Alfred, în 1967. Este ceva monumental… a salvat vieţile a milioane de copii. Îmi vine să plâng numai când mă gândesc la asta”, a declarat Robyn Barlow, coordonatoare a programului de dezvoltare a vaccinului, și cea care l-a recrutat pe James acum zeci de ani de zile.

Programul Anti-D al Crucii Roșii Australiene se bazează în prezent pe un număr de 160 de donatori. Dintre ei, James era remarcabil pentru numărul mare de anticorpi pe care corpul său îi produce, și care se înmulţesc la fiecare donaţie. Medicii nu își pot explica de ce se întâmplă asta, dar bănuiesc că trebuie să aibă legătură cu transfuziile de sânge pe care James le-a primit la 14 ani. Partea și mai proastă este că procesul de recrutare a donatorilor este foarte laborios și că încercările repetate de a produce o versiune sintetică a anticorpilor produși de organismul lui James au eșuat până în prezent. Nu degeaba i se spune „omul cu braţ de aur” și nu degeaba James este considerat un erou naţional, care a primit numeroase premii și onoruri.

Pentru el însă, efortul său nu înseamnă decât oferirea singurului său „talent” pentru binele comun. Oprirea donaţiilor sale este un final la fel de trist pentru el, cât și pentru cei implicaţi în proiect. Dar a fost un final cu voie bună și scântece de bebeluși, James fiind însoţit de asistente și mame cu copii care au ţinut să îi mulţumească. Una dintre mame era chiar fiica sa, care a beneficiat și ea de vaccinul realizat cu anticorpii tatălui său – „Îţi mulţumesc tată, pentru că mi-ai dat șansa de a avea doi copii sănătoși, nepoţii tăi”, a declarat Tracey Mellowship și într-o postare pe Facebook. În mod poetic, binecuvântările pe care James le-a oferit altora s-au întors în sânul propriei familii.