Grădiniţele, școlile primare și școlile gimnaziale din Franţa ar putea interzice utilizarea telefoanelor mobile de către elevi în sălile de curs, dar și în cantine și pe holuri – adică practic în toate incintele instituţiilor –, dacă o iniţiativă legală publicată zilele acestea va fi validată.

Executivul francez ia în calcul posibilitatea de a le interzice elevilor folosirea dispozitivelor de comunicare în timpul școlii, o măsură evocată de actualul președinte în campania sa electorală, așa cum informează Rfi. Regulamentele interioare ale mai multor școli din Franţa, inclusiv ale unor licee, cuprind deja interdicţii cu privire la telefoanele mobile, însă extinderea măsurilor restrictive la nivel naţional a creat ușoare controverse.

Potrivit statisticilor, în Franţa, 93% dintre copiii de 12-17 ani deţin un telefon mobil, în creștere de la cele 72 de procente care dispuneau de un astfel de instrument în anul 2005. Însă, în timp ce mulţi părinţi își echipează copiii cu un astfel de device pentru siguranţa lor, psihologii avertizează că, pentru siguranţa actului de învăţământ, ar fi mai benefic ca elevii să nu deţină un telefon.

Dincolo de aspectul distragerii atenţiei, experţii acuză telefoanele că sunt un mijloc de perturbare a socializării și că insularizează elevii, atomizându-i în jurul micului aparat, care îi izolează de ceilalţi.

Și membrii celei mai mari uniuni de profesori din Marea Britanie, NASUWT, sprijină o interdicţie la nivelul clasei, scria adevărul.ro anul trecut. Într-un sondaj recent, 46% dintre membrii săi au identificat telefoanele mobile ca fiind o cauză a perturbării şi indisciplinei. „Înţelegem că părinţii ar putea dori ca telefonul mobil să fie deţinut de un copil pentru siguranţa lui, dar nu vedem niciun motiv ca ele să fie prezente în sălile de clasă. O interdicţie categorică este foarte dificilă şi nu ar obţine sprijin din partea părinţilor, dar este nevoie ca telefoanele să fie oprite în timpul în care profesorii predau”, mai spune purtătorul de cuvânt al Institutului Educaţional din Scoţia.

Copii dependenţi sau nu de telefon? Cum știm?

Un raport întocmit de Common Sense Media a făcut public faptul că 72% dintre adolescenţi nu pot rezista fără să verifice conţinutul unei notificări pe mobil imediat ce au primit-o, iar 59% dintre părinţii lor consideră că acest lucru înseamnă că tinerii sunt dependenţi de telefoanele mobile. Însă pediatrul David Hill, președinte al unei organizaţii de comunicare și media din Statele Unite, tranșează problema adicţiei verificând-o pe baza a câtorva întrebări: „Telefonul îl împiedică pe copil să doarmă suficient? Să facă mișcare? Să aibă timp în persoană alături de prieteni și familie? Să își facă temele?” Potrivit medicului, acestea sunt întrebările pe care trebuie să și le adreseze orice părinte care dorește să știe dacă într-adevăr are un copil dependent de telefon. „Orice comportament compulsiv, fie că vorbim despre jocurile de noroc, fie de utilizarea internetului, se reduce până la urmă la înlocuirea lucrurilor bune cu dependenţa. Ce nu se mai întâmplă pentru ca dependenţa să se întâmple? Este dificil să susţii că adolescentul este dependent, dacă el se achită de toate celelalte lucruri sănătoase pe care le are de făcut.”

Însă, deși medicul spune că, din cunoștinţele sale, nu putem vorbi despre un fenomen real al adicţiei fiindcă procentul celor care suferă de tulburarea de utilizare problematică a internetului (PIU) ar fi de doar 8%, totuși alte studii vorbesc despre impactul pe care dispozitivele electronice îl au asupra dezvoltării tinerilor.

O cercetare publicată în jurnalul Child Development vorbește despre o veritabilă încetinire a ritmului în care tinerii își asumă responsabilităţile de adult și autorii argumentează că angajarea în activităţi pe telefonul mobil și pe tabletă ar putea fi de vină, cel puţin parţial. Ca urmare a faptului că astăzi conexiunile sociale sunt la distanţă de un clic, adolescenţii sunt mai puţin predispuși să lase confortul propriei case și să plece în căutarea unei conexiuni în „lumea largă”.

Chiar și atunci când se află într-un context social, multora le este greu să se detașeze de telefon.

Unii au pus această fidelitate faţă de device-urile electronice pe seama modului în care acestea sunt construite să stimuleze circuitul dopaminei în creier. Fiindcă adolescenţilor le face plăcere să își utilizeze telefoanele, repetă această acţiune, care a devenit parte din ceea ce sunt ei. Problemele încep să apară odată cu creșterea timpului de utilizare, care este o consecinţă inevitabilă a activării acestui circuit al recompensei psihologice. Un studiu publicat în Clinical Psychology Science a descoperit că adolescenţii de clasa a 8-a până într-a 12-a care petreceau tot mai mult timp în social media prezentau totodată un nivel mai crescut de simptome depresive, gânduri legate de sinucidere și chiar o rată mai mare a suicidului. Legătura dintre utilizarea social media pe telefon și simptomele amintite este una asociativă. Cu toate acestea, este îngrijorător faptul că statisticile pe ambii indicatori sunt într-o creștere proporţională.

Efectele sunt și fizice

Impactul folosirii neîntrerupte a telefonului mobil se vede și asupra dezvoltării fizice a copilului, nu doar asupra celei psihologice, spun specialiștii. Privitul ore în șir într-un ecran pune o presiune nenecesară asupra ochilor, avertizează oftalmologul Tina McCarty, membră a Asociaţiei Americane de Optometrie. Aceasta a relevat faptul că, deși „efectele pe termen scurt nu sunt cumulative”, pentru că ochii își revin dacă le oferim o pauză de la ecran sau dacă folosim ochelari de protecţie, totuși lumina violet-albastră a ecranelor ne poate afecta vederea pe termen lung.

Cercetări aflate încă într-un stadiu incipient arată că supraexpunerea la lumina albastră poate genera nu doar disconfort, ci și o îmbătrânire prematură a ochilor, care poate în stadiile ei cele mai avansate să ducă și la orbire.

„Știm deja că daunele produse de expunerea directă a ochilor la razele UV sunt cumulative, însă și lumina albastră [a ecranului] este foarte aproape de raza UV ca lungime de undă și energie. De aceea există suspiciunea că și aceasta ar putea avea un efect dăunător cumulativ, dacă expunerea este prelungită.”

Recomandarea oftalmologului este aplicarea regulii 20-20 pentru protejarea ochilor: la fiecare 20 de minute de privit în ecran, copilul să privească în depărtare timp de 20 de secunde. Până să ne așteptăm de la copii să facă asta, ar trebui mai întâi ca adulţii să fie dispuși la un astfel de ritm de expunere la lumina ecranelor.

La fel și în cazul posturii, un alt aspect afectat de obiceiul de a privi într-un ecran, până a ne asigura că cei mici sunt așezaţi la distanţa și înălţimea potrivită faţă de ecran, ar trebui să verificăm că și noi, adulţii care îi educăm, ne conformăm acelorași recomandări. Mai exact că ecranele pe care le privim nu ne obligă la contorsionări ale coloanei și nu ne menţin prea mult timp în aceeași poziţie. De preferat este ca, atunci când utilizăm un device cu ecran, să ne menţinem o postură dreaptă, iar device-ul să fie poziţionat pe cât posibil la înălţimea privirii.

Cu alte cuvinte, nu ne cocoșăm ca să privim mai bine în computer/telefon/tabletă, ci mai degrabă ridicăm device-ul respectiv la înălţimea necesară privirii.

Primul pas aparţine părintelui

Și părinţii sunt parte din această problemă, spun cei care au contact la prima mână cu fenomenul, precum Sandra Windham, profesoară. Aceasta spune că, „pe parcursul unei zile de școală, părinţii le trimit constant mesaje copiilor lor și că acestea nu au legătură cu școala aproape niciodată”.

Și în România, potrivit unei statistici citate de ProTV, doar 11% dintre elevi utilizează mobilul în scop educativ. În schimb, dacă sunt anunţaţi că elevii nu au un comportament adecvat la ore, din cauză că folosesc telefonul mobil, părinţii înștiinţaţi iau doar rareori măsuri precum interzicerea folosirii mobilului.

Atunci când ei înșiși sunt dependenţi de device-uri, părinţilor le este dificil să impună graniţe sănătoase pentru copiii lor. La vârsta la care cei mici absorb ca un burete tot ce văd în jur, comportamentul unui părinte poate fi decisiv pentru obiceiurile bune sau viciile pe care copilul le va cultiva în viitor.

Specialiștii nu au întârziat însă cu recomandările pentru adulţii care sunt dispuși să își trateze dependenţa de device-uri, să își elibereze timpul și atenţia și să le poată inspira copiilor lor un model corect. Healthline, un site dedicat stării de bine, propune câţiva pași foarte simpli în direcţia aceasta, care pot fi aplicaţi chiar începând de acum.

Un prim pas este oprirea notificărilor la unele aplicaţii. Toate aplicaţiile de mobil vin cu setări implicite ale notificărilor, astfel încât ne invadează telefonul și timpul. Însă putem alege foarte strict ce notificări să primim. De exemplu, putem elimina notificările aplicaţiei Facebook, păstrând doar notificările mesageriei de pe această platformă. Sau ne putem anunţa prietenii că primim doar notificări pe WhatsApp, astfel încă să reducem notificările push la avertizările unei singure aplicaţii.

Putem, de asemenea, să ne punem deoparte ore fără telefon. Dincolo de faptul că, atunci când petrecem timp cu cineva, e bine să ne asigurăm că telefonul nu ne va întrerupe, putem și să ne facem obiceiul ca, timp de câteva ore dimineaţa, în pauza de masă și/sau seara, să nu folosim deloc telefonul. Sigur, dacă ne sună cineva, să răspundem, dar să nu avem noi iniţiativa de a ne umple timpul acesta cu activităţi fără sens pe telefon.

Pentru a întări acest nou obicei, ne putem răsplăti cu mici bucurii pentru timpul pe care am reușit să îl petrecem fără vreunul dintre device-urile care ne încurcă libertatea.

Un alt lucru simplu pe care îl putem face este să evităm ca telefonul să fie primul și ultimul lucru pe care îl vedem într-o zi. Putem lăsa telefonul în altă cameră când mergem la culcare, în felul acesta ne vom asigura că lumina albastră nu ne va ţine treji mai mult decât trebuie, precum și că primele secunde alte dimineţii vom contempla altceva decât niște pixeli.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.