În fiecare an, Ramadanul aduce împreună, în practicarea sa, peste 1 miliard de oameni din întreaga lume. Ceea ce se știe mai puţin însă este cum, în fiecare an, omenia și intoleranţa, dragostea și ura croșetează împreună veșmântul celor 30 de zile de post islamic.

În tradiţia islamică, luna Ramadan este considerată binecuvântată. Pe parcursul ei este comemorată Laylat al-Qadri (Noaptea Destinului), care sărbătorește revelarea Coranului și de aceea credincioșii musulmani practică în mod deosebit în această lună lecturarea și recitarea Coranului. Ramadanul este unul dintre cei Cinci Stâlpi ai islamului, iar postul islamic este ţinut ca un gest de pocăinţă și de renunţare la sine în numele dragostei faţă de Dumnezeu.

De aceea ajutorarea celor nevoiași este o parte importantă a postului islamic. Ea poate lua diverse forme, de la simplele pachete zilnice cu mâncare caldă pentru cei nevoiași, împărţite la apusul soarelui, până la donaţiile extrem de simplificate în moneda virtuală bitcoin, posibile în anumite locuri ca urmare a efortului liderilor de a oferi oportunităţi de slujire cât mai multor musulmani, indiferent de pătura socială și statutul lor economic. Cu mai mult sau mai puţin efort, fiecare musulman care ţine Ramadanul poate face ceva pentru ajutorarea celorlalţi.

Spiritul acesta al simţirii împreună nu este suficient totuși pentru a face postul islamic ușor de acceptat și apreciat de toată lumea. Mai ales pe fondul actual, bogat și fertil pentru prejudecăţi, pe de o parte, sau pentru temeri și animozităţi faţă de comunităţile musulmane din întreaga lume. Episoade emblematice de peste tot de pe glob arată că mozaicul intoleranţei are mai multe cauze și nuanţe decât ne-am imagina. Ca unii care suntem obișnuiţi să-l observăm mai ales atunci când apare în viaţa comunităţilor creștine de pe mapamond, avem nevoie, pentru reevaluare și echilibru, să descoperim modul în care acest mozaic se manifestă în viaţa celorlalte comunităţi religioase.

Declaraţii și practici controversate în Danemarca

Într-unul dintre cele mai recente gesturi publice cu trimitere la Ramadan, ministrul danez al integrării, Inger Støjberg, a declarat că, din punctul său de vedere, musulmanii care ţin Ramadanul ar fi un „pericol public”, fiindcă postul le-ar induce celor credincioși o slăbiciune incompatibilă cu îndeplinirea sarcinilor la muncă.

Støjberg a scris pe blogul ei, preluat de un tabloid danez, că șoferii de autobuz, de pildă, ar putea fi afectaţi de abstinenţa de la hrană și lichide, care constituie latura fizică a postului islamic. Dacă șoferii sunt afectaţi, viaţa pasagerilor ar putea fi pusă în pericol. De aceea ministrul a cerut ca toţi musulmanii care ţin Ramadanul să își ia concediu pe perioada postului „pentru a evita consecinţele negative asupra restului societăţii daneze”.

Inger Støjberg a declarat că, din punctul său de vedere, musulmanii care ţin Ramadanul ar fi un „pericol public”, fiindcă postul le-ar induce celor credincioși o slăbiciune incompatibilă cu îndeplinirea sarcinilor la muncă.

Afirmaţia sa a fost aspru criticată de reprezentantul Uniunii Musulmane Finlandeze, Pia Jardi, care nu s-a ferit să catalogheze apelul ministrului Støjberg drept „o idee complet absurdă”. „Nu există nicio informaţie sau statistică în sprijinul ideii că șoferii de autobuz sau alţi muncitori musulmani ar fi predispuși la comportamente de risc în timpul postului. În cele mai multe ţări musulmane, magazinele și afacerile continuă să își desfășoare activitatea normal”, a mai spus Jardi.

Inger Støjberg este membră a Partidului Liberal Conservator și, în ultimii ani, a devenit portavocea iniţiativelor de înăsprire a legislaţiei privitoare la azil și imigraţie în Danemarca, unde locuiesc aproximativ 250.000 de musulmani, printre cele 5,7 milioane de danezi. În urmă cu câteva luni, ministrul danez al integrării sugera pe blogul său că „o proporţie semnificativă a refugiaţilor” trădează sau abuzează de încrederea pe care le-o acordă danezii. Acum doi ani, Danemarca a aprobat o măsură legislativă extrem de controversată prin care a decis să confiște bunurile refugiaţilor pentru ca aceștia să își poată achita costurile de cazare. Iniţiativa a stârnit comparaţii cu tratamentul aplicat evreilor în cel de-al Doilea Război Mondial și, de atunci, refugiaţilor nu li se mai reţin verighetele și inelele de logodnă. Însă legea a rămas valabilă.

Similitudini la antipozi

Ramadanul și refugiaţii constituie un subiect fierbinte și în emisfera sudică, mai exact în Australia, unde autorităţile s-au văzut acuzate de dezumanizarea solicitanţilor de azil musulmani. Sute de credincioși islamici se află printre solicitanţii de azil reţinuţi în centrele de detenţie pentru imigranţi. Aceștia au ajuns acolo după ce le-a fost retrasă viza, fie fiindcă nu au trecut „testul de caracter”, fie pentru că au comis o infracţiune, fie pentru că au fost arestaţi în timp ce încercau să pătrundă în ţară pe cale maritimă.

În fiecare an, de Ramadan, comunitatea islamică din Australia pregătea mese gătite în casă și pentru solicitanţii de azil, astfel încât și aceștia să poată ţine Ramadanul cum se cuvine. Adică să nu mănânce până la apus, iar după ce apune soarele să poată consuma o masă suficient de bogată cât să le ţină de foame în următoarea zi. De anul acesta însă, autorităţile federale le-au interzis vizitatorilor să aducă pachete de mâncare la centrele de detenţie, invocând motive de sănătate a deţinuţilor și motive de securitate. Noile reguli au redus numărul de vizitări permise și împiedică astfel asociaţiile musulmane să aducă seară de seară mâncare pentru deţinuţi.

Activiștii pentru drepturile solicitanţilor de azil spun că măsurile acestea sunt dezumanizante și că sunt menite să îi ţină pe deţinuţi cât mai departe de atenţia publică.

Mulţi dintre solicitanţii de azil sunt deja deprimaţi din cauza drumului pe care l-au parcurs, iar separarea lor de familii într-o perioadă a anului în care comunitatea musulmană se dedică familiei și reflecţiei este o povară sufletească în plus pentru ei. „Regimul de detenţie obligatorie și pe termen nedefinit impus de guvernul australian (…) forţează oamenii să îndure nedreptatea de a nu fi liberi”, a declarat pentru New York Times Daniel Webb, avocat în cadrul Human Rights Law Center. Daniel Webb a calificat noile măsuri drept „intenţionat umilitoare”.

În marea și restrictiva Chină

Însă nu doar musulmanii care vin din afară întâmpină probleme în respectarea tradiţiei lor religioase. În regiunea autonomă Xinjiang Uighur din China, etnicii uighur sunt obligaţi să semneze declaraţii pe propria răspundere potrivit cărora nu vor ţine Ramadanul și nici nu se vor ruga „pentru a fi un exemplu pentru alţi uighuri din comunitate”.

În republica ateistă este deja un obicei anual ca, în perioada Ramadanului, oficialii să restricţioneze accesul la moschei și să oblige patronii de restaurante să își menţină localurile deschise.

Anul trecut, membrii Partidului Comunist Chinez, funcţionarii publici și pensionarii care au lucrat în sistemul public au fost somaţi să semneze documente prin care se angajau să nu postească și nici să nu se roage în timpul lunii sfinte a musulmanilor.

Însă anul acesta, autorităţile au dus „tradiţia” de stat și mai departe, obligând și elevii să dea astfel de declaraţii, aceasta fiind prima ocazie în care guvernanţii girează o măsură care vizează copiii de vârstă școlară.

„Am semnat un acord școlar și, de asemenea, o scrisoare de angajament”, a spus un elev intervievat sub protecţia anonimatului de Radio Free Asia. O femeie, membră de partid, a declarat la rândul ei că „toate cadrele și toţi membrii de partid au fost invitaţi să fie «mai vigilenţi» și să «acorde o atenţie sporită» faţă de oricine s-ar plânge de această politică guvernamentală privind extremismul religios”.

Întrebată dacă vede postul drept o „activitate religioasă ilegală”, femeia a spus că nu, însă a completat spunând că „oamenii nu ar trebui să se plângă din moment ce trăiesc în condiţii atât de bune”. Aceasta a confirmat totodată informaţia publicată de un raport al Human Rights Watch, emis în cursul lunii acesteia, care susţinea că autorităţile impun regulat „șederi la domiciliu” pentru familiile de uighuri despre care există informaţii că nu ar avea o viziune conformă politic.

„Familiile sunt ajutate să iasă din sărăcie”, a explicat femeia, susţinând că guvernul ajută familiile de fermieri, oferindu-le acces la educaţie tehnică și la cursuri de dialect mandarin, pentru a le facilita găsirea unui loc de muncă. Activiștii pentru drepturile omului spun însă că măsura este o intervenţie invazivă, de îndoctrinare politică a etnicilor din regiune.

Ramadan în Gaza

Dacă musulmanii uighur sunt obligaţi prin presiuni dure și directe să își neglijeze credinţa, musulmanilor din Gaza le este impusă indirect aceeași interdicţie. Contextul politic tulbure și violenţele din regiune au făcut din sărbătorirea Ramadanului mai degrabă o ocazie tristă, de reconsiderare a ceea ce ar fi putut fi o sărbătoare de familie, dar nu este.

Teritoriul, descris ca „o urgenţă umanitară constantă” de către secretarul general al Naţiunilor Unite, António Guterres, nu poartă nicio urmă a festivităţii islamice. „Pieţele sunt goale, ca și cum nici n-ar fi Ramadan. Ca în fiecare an, nu este nicio bucurie și nicio speranţă”, a declarat activistul Ayman Jamal Mghamis pentru Newsweek.

„Multe familii se află sub limita sărăciei și nu au de unde scoate nici măcar o felie de pâine pentru a dezlega postul seara. Situaţia de azi este mult mai grea decât poate fi descris în cuvinte”, a mai spus Mghamis.

Rezilienţă și omenie

Ramadanul vine cu dificultăţi și pentru cei care îl pot sărbători în libertate. În Islanda, musulmanii sunt nevoiţi să ţină cel mai lung Ramadan din lume. Aici, fiindcă ziua durează 22 de ore, credincioșii au practic la dispoziţie doar două ore zilnic în care să consume alimente și să bea apă. Însă, pentru mulţi musulmani, aceasta este doar o provocare în plus de a înţelege semnificaţia postului pentru viaţa lor spirituală.

„E ușor”, spunea Sulaman, un pakistanez mutat în Islanda în urmă cu cinci ani. „E ușor pentru că e credinţa mea. E credinţa mea și asta mă ajută să merg mai departe în viaţă. E ceva ce-mi este natural.”

Natura are însă nevoie și de o mână de ajutor, uneori. Și un antrenor de box poate să întindă acea mână. Asta se întâmplă la un club de box din Marea Britanie (Stockton, Teeside), unde antrenamentul sportivilor musulmani a fost adaptat ca intensitate și durată în perioada de post.

Imran Naeem, reprezentant al Natural Progression Boxing Academy, declara pentru BBC că în acest club sesiunile de antrenament sunt alcătuite astfel încât să se încheie chiar înainte de ora la care sportivii pot avea dezlegarea la mâncare (ruperea postului).

Pe parcursul Ramadanului, credincioșii musulmani se salută cu „Ramadan Mubarak” ori „Ramadan Kareem”, urări de binecuvântare și belșug în timpul celei mai mari sărbători islamice.