Cum reușește Islanda să menţină o criminalitate scăzută

1310

Superlativele ţărilor nordice au creat adevărate exemple de bună practică în domenii în care România este adesea prinsă în off-side. Educaţia din Finlanda este de ani de zile un model pentru Europa. Danezii și norvegienii ocupă locuri fruntașe în topul celor mai fericiţi oameni din lume. Iar cultul sănătăţii este o marcă atât de importantă pentru Suedia, încât părinţii suedezi își expun copiii la aer curat chiar și atunci când temperaturile sunt sub 0 grade Celsius.

Când vine vorba de islandezi însă, altele sunt motivele pentru care aceștia pot fi daţi ca exemplu internaţional: Islanda are o rată a criminalităţii incredibil de mică. Un editorial BBC, semnat de Andrew Clark, student la drept în Statele Unite, a urmărit să depisteze premisele acestui fenomen.

Potrivit raportului Global Study on Homicide (GSH), comandat în 2011 de Biroul pentru Droguri și Infracţionalitate din cadrul ONU (UNODC), rata uciderilor în Islanda nu a depășit niciodată 1,8 la 100.000 de locuitori în niciun an din perioada 1999-2009. Pentru a avea un termen de comparaţie, în aceeași perioadă, în SUA, rata omuciderilor era între 5 și 5,8 la 100.000 de locuitori. Tot raportul GSH arată, mai plastic, că în anul 2009, în timp ce în Brazilia au fost ucise 43.909 persoane, în Islanda o singură persoană a avut soarta aceasta. În SUA, 15.241 persoane au fost omorâte în acel an, în timp ce în Marea Britanie numărul victimelor s-a ridicat la 724, iar în Danemarca s-a oprit la 47.

Islanda este o ţară atât de sigură încât oamenii nu se tem să își lase copiii, chiar și la vârste foarte mici, nesupravegheaţi, pe stradă. În plus, echipajele de poliţie nu poartă arme, iar ţara, deși este membră NATO, nu deţine forţe armate. În schimb, oamenii de rând deţin arme, într-o proporţie foarte mare – circa 90.000 la 300.000 de locuitori câţi are ţara. Legile nu sunt însă deloc permisive la acest capitol: pentru a avea permis de port-armă, un islandez trebuie mai întâi să treacă un test scris și să parcurgă o examinare medicală. Atunci când au loc, infracţiunile din Islanda nu implică uzul de arme.

În acest context, observatorii criminalităţii scăzute din Islanda pun acest fenomen pe seama egalităţii din ţară. Un studiu asupra sistemului de clasă din Islanda, efectuat de un masterand la Universitatea Missouri (SUA) a arătat că doar 1,1% dintre participanţi se identificau ca făcând parte din clasa superioară a societăţii, în timp ce 1,5% se încadrau în clasa inferioară. Restul de 97% dintre cetăţeni spuneau despre ei înșiși că sunt membri ai clasei de mijloc sau ai clasei muncitoare.

„Aici e frecventă situaţia în care fiul unui gigant de business studiază la aceeași școală ca toată lumea," declara pentru BBC Bjorgvin Sigurdsson, fost președinte al grupului parlamentar al Alianţei Social-Democrate.

În plus, se pare că islandezii au și o mentalitate de tip preventiv, autorităţile intervenind asupra problemelor infracţionale cu fermitate și înainte ca acestea să escaladeze. De exemplu, atunci când problema drogurilor a fost una ameninţătoare (adică pe la 1973), autorităţile au înfiinţat o poliţie separată și curţi judecătorești separate pentru gestionarea cazurilor care aveau de a face cu drogurile. Așa se face că, în primii 10 ani de funcţionare, circa 90% dintre cazuri au fost soluţionate prin aplicarea de amenzi, iar astăzi, potrivit unui raport al UNODC, consumul de droguri tari în rândul populaţiei de 15-64 de ani din Islanda este de 0,9% pentru cocaină, 0,5% pentru ecstasy și 0,7% pentru amfetamine.

În ultimii ani, Islanda s-a bucurat să se numere printre ţările cu cel mai înalt nivel de trai din lume. Prosperitatea ei s-a datorat în primul rând industriei pescuitului, însă reducerea treptată a acestui segment i-a forţat pe islandezi să se orienteze și spre alte domenii. Înainte de recenta criză a datoriilor, băncile islandeze deţineau proprietăţi străine care ajungeau la o valoare de 10 ori mai mare decât PIB-ul ţării. Chiar dacă în 2009, economia ţării s-a contras cu 6,8 procente, de la sfârșitul anului 2010 Islanda a început, treptat, să își revină, ajungând la o creștere economică medie de 2,5% și o rată a șomajului sub 5%.