Amprentele abuzurilor din copilărie

707

Abuzurile trăite în copilărie lasă urme atât de adânci, încât ele pot fi observate mai târziu în viaţă, odată ce copilul maltratat ajunge la maturitate. Violenţa la o vârstă fragedă se traduce prin alterarea sănătăţii și dezvoltării psihice și emoţionale a victimei.

Studiile anterioare au arătat că abuzurile în copilărie pot crește riscul de depresie al victimei, însă un studiu canadian a arătat că urmările unui astfel de tratament se răsfâng și asupra duratei de recuperare în cazul pacienţilor care suferă de această tulburare psihică. „Perioada medie de recuperare din depresie a fost cu nouă luni mai lungă în cazul adulţilor abuzaţi fizic în timpul copilăriei", susţine coordonatorul cercetării, Esme Fuller-Thomson, de la Universitatea din Toronto. Experţii cred că fenomenul ar putea fi provocat de efectele abuzurilor suferite în copilărie asupra dezvoltării axului hipotalamo-hipofizosuprarenal. Această regiune joacă un rol vital în reglementarea stresului. Cu toate acestea, ipoteza trebuie cercetată, deoarece nu au fost obţinute rezultate concluzive în acest sens.

Experţii de la Școala de Medicină Harvard susţin că abuzurile suferite în copilărie pot afecta dramatic modul de funcţionare și structura creierului. În cazul copiilor abuzaţi, corpus callosum, reţeaua de celule care leagă cele două emisfere ale creierului, este mult mai subţire decât ar trebui să fie, susţine prof. Martin Teicher. „Credem că un corpus collosum mai subţire poate conduce la o integrare mai scăzută a celor două jumătăţi ale creierului, iar acest lucru poate conduce la schimbări dramatice de dispoziţie și de personalitate", punctează expertul. De asemenea, tot în rândul persoanelor abuzate în copilărie au fost observate modificări ale fluxului de sânge în regiunea cerebrală, cerebellar vermis, cu rol important în echilibrul emoţional al individului. Expertul adaugă că modificările cerebrale sunt produse atât de pedepsele fizice și abuzurile sexuale, cât și de maltratarea verbală a copilului. Consecinţele episoadelor de violenţă în copilărie pot crește semnificativ riscul victimei de a experimenta stări de anxietate și chiar tendinţe sinucigașe, avertizează specialiștii.

Consecinţele tratamentului violent în copilărie se răsfrânge și asupra sănătăţii fizice a victimelor, susţin cercetătorii de la Universitatea din Manitoba, citaţi de Reuters. Pedepsele precum pălmuirea sau împingerea pot crește riscul micuţilor de a dezvolta boli cronice la maturitate. Participanţii care au declarat că au fost victime ale pedepselor fizice în copilărie aveau un risc cu 28 de procente mai mare de a dezvolta afecţiuni cardiace, în raport cu ceilalţi. De asemenea, 31% dintre cei care au primit pedepse coporale la o vârstă fragedă sufereau de obezitate (faţă de doar 26% dintre cei care nu au fost pedepsiţi astfel). Însă aceste efecte ale disciplinării fizice nu au fost observate în rândul tuturor celor care au declarat că au fost pedepsiţi astfel în copilărie, punctează coordonatoarea studiului, Tracie Afifi.

Efectele abuzurilor cu care se confruntă copiii pot fi însă inversate, sugerează Marie Dozier, directorul departamentului pentru dezvoltarea copilului de la Universitatea din Delaware, citează Washington Post. „Dacă putem interveni și schimba mediul (de dezvoltare al) copilului, putem observa plasticitatea creierului", susţine experta. Caracterul plastic se referă la modul prin care creierul nostru poate deprinde abilităţi noi. Astfel, atunci când copilul este înlăturat din mediul abuziv și plasat într-o zonă în care acesta se bucură de sprijinul celorlalţi, creierul său se va transforma într-un mod pozitiv, explică dr. Dozier.