În Ungaria, duminica ca zi de odihnă va fi reglementată prin lege. Aceasta presupune ca agenţii comerciali să fie obligaţi să pună lacăt pe ușă în această zi. Cazul poate fi particularizat, însă implică o abordare generală, care ţine de dreptul la odihnă a angajaţilor. În această situaţie, legiferarea prin intervenţia statului este benefică?

Într-o societate în care economia de piaţă constituie un criteriu fundamental al democraţiei, goana după rotunjirea profitului a devenit un deziderat aproape unanim acceptat. În consecinţă, consumerismul reprezintă emblema omului preocupat mai mult de bunăstarea proprie decât de lărgirea orizontului existenţial, iar ritmul societăţii este atât de intens încât orice oprire a activităţii înseamnă pierderi financiare. Devine astfel explicabil de ce week-end-ul este perceput de mulţi ca o zi de cumpărături.

Se creează, astfel, un cerc vicios. Pe de o parte, este interesul agenţilor comerciali să răspundă nevoilor cumpărătorului, de aici derivând și necesitatea operaţiilor comerciale derulate sâmbăta și duminica. Pe de altă parte, intervine interesul angajatului. Pentru ca unii să își satisfacă dorinţa de shopping, alţii trebuie să lucreze. Cu alte cuvinte, dreptul la odihnă duminicală nu este garantat tuturor. Prin urmare, mai multe organizaţii religioase invocă faptul că duminica este o sărbătoare creștină care trebuie respectată, inclusiv prin închiderea magazinelor.

Ungaria – lege controversată

Un asemenea considerent a stat la baza unei legi în ţara vecină, care dispune ca hypermarketurile să-și închidă porţile în zilele de duminică. Măsura vizează în mod special unităţile de retail. Magazinele mici pot funcţiona dacă personalul care lucrează duminica este proprietarul magazinului sau un membru al familiei acestuia. „Legea Sabatică”, după cum o denumește Financial Times, este de așteptat să afecteze interesele marilor reţele comerciale, în special cele care funcţionează cu capital străin.

Așa cum era de așteptat, mediul de afaceri a reacţionat imediat, considerând că aplicarea acestei măsuri va dăuna consumatorilor și angajaţilor hypermarketurilor. „Noi considerăm că Ungaria beneficiază de comerţul de duminică”, afirmă un reprezentant al companiei Tesco. În prezent, „consumatorii pot alege când și unde să-și facă aprovizionarea, iar colegii noștri angajaţi pot beneficia de ocazia de a-și suplimenta veniturile prin încasarea sporului pentru lucrul de duminică”, a continuat acesta.

Ce se află în spatele legii?

Măsura are și un substrat religios, chiar dacă acesta nu este singurul motiv care a generat implementarea legii. Analiștii economici au descris măsura ca fiind rezultatul unei combinaţii ideologice la care s-a adăugat un puternic lobby susţinut de către comercianţii cu amănuntul.

Aspectul ideologic al legii este evidenţiat de iniţiatorii acesteia. Este vorba de partidul creştin-democrat KDNP, partener la guvernare al partidului Fidesz. KDNP i-a furnizat premierului și motivaţia întregului demers. Astfel, Orban a susţinut iniţiativa cu argumentul că duminica este o sărbătoare creștină când oamenii se odihnesc, amintind că astfel de restricţii există și în Germania și Austria. Însă, guvernul Orban în plenitudinea sa nu este foarte convins că măsura este justificată. Astfel, unii miniștri au recunoscut că nu prea există fundamente economice pentru propunerea acestuia. În plus, nici populaţia nu pare să fie foarte încântată de decizia primului-ministru.

Duminica, zi importantă pentru familie

La prima vedere, argumentul lui Orban pare să aibă sustenabilitate, cu atât mai mult cu cât alţii care au mai mare autoritate în argumentaţie teologică susţin aceeași idee. De exemplu, Papa Francisc a deplâns abandonarea practicii tradiţionale cu privire la încetarea activităţii în zilele de duminică, considerând că implicaţiile sunt negative asupra familiei.

Papa a sesizat că sub pretenţia că oamenii au nevoie de locuri de muncă, deschiderea magazinelor și a altor întreprinderi în cursul zilei de duminică nu este deloc benefică pentru societate. În consecinţă, Francisc a declarat că prioritatea ar trebui să fie „nu una economică, ci una umană” și că accentul în această zi ar trebui să fie pus pe familie și prieteni, nu pe relaţiile comerciale.

Perspectiva Suveranului Pontif este într-un puternic contrast cu capitalismul modern. Este de înţeles insistenţa pe respectarea unui drept fundamental al omului: dreptul la odihnă. De ce aceasta ar trebui să se limiteze doar la ziua de duminică rămâne unul dintre aspectele controversate ale disputei.

Care sunt posibilele implicaţii?

Dincolo de disputele teologice cu privire la ziua de odihnă, transpare un element cu posibile consecinţe negative, greu de cuantificat în momentul de faţă. Dacă invocarea dreptului la odihnă duminicală se bazează pe argumente religioase, dificultăţile de înţelegere survin în urma intervenţionismului statului. Este legitimă interpunerea autorităţilor politice în reglementarea unei chestiuni care are și implicaţii religioase?

Măsura luată de Orban nu este una explicabilă prin factori eminamente economici. Factorul religios a fost recunoscut și asumat public. În aceste condiţii, impunerea unei „legi sabatice” de către stat (chiar dacă este benefică prin consecinţele ei imediate), poate deveni un cal troian cu implicaţii ulterioare neprevăzute. Cine garantează că statul va ști unde este limita? Nu este exclus ca drepturile omului să fie obţinute prin încălcarea altor drepturi.

Ce se întâmplă cu cei care nu au ca zi de odihnă duminica și vor să se odihnească în zilele lor specifice (vinerea sau sâmbăta)? Acestea sunt aspecte pe care intervenţionismul statului nu le ia în calcul. De aici poate deriva și lanţul de consecinţe care să demonstreze că factorul politic nu este preocupat de interesele tuturor cetăţenilor ei. Acesta ar presupune ca unii să fie mai egali decât alţii în faţa legii. Este elementul care ar pune definitiv capăt definiţiei democraţiei.