„Un timp întunecat pentru drepturile omului”- raportul Human Rights Watch 2019

86

Raportul anual al organizaţiei Human Rights Watch s-a concentrat încă din 1989, când a fost dat publicităţii, asupra statelor cu regimuri autoritare. Mai nou, în atenţia organizaţiei au intrat autocraţii și populiștii, dar și apărătorii democraţiei, care rezistă exceselor autocratice.

Autocraţii de astăzi apar frecvent în medii democratice, subliniază raportul, care dedică acestei tendinţe un întreg capitol, “World’s Autocrats Face Rising Resistance”.

Strategia autocraţilor de subminare a democraţiei se derulează de obicei în două etape: identificarea unui ţap ispășitor și demonizarea minorităţilor, iar ulterior slăbirea statului de drept, prin controlarea justiţiei, a mass-mediei și a organizaţiilor civice.

Deși există voci care susţin că liderii autocratici fac lucrurile mai bine, raportul arată că un cost uman exorbitant se poate asocia eforturilor acestora de a-și consolida puterea, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Venezuela, confruntată cu un dezastru economic, sau în China, unde peste 1 milion de musulmani turci se află în detenţie.

O caracteristică a liderilor autocratici este abandonarea susţinerii drepturilor omului în afara graniţelor ţării, fapt care permite liderilor vinovaţi de atrocităţi să scape nepedepsiţi – cum este cazul Siriei, care a folosit armele chimice împotriva propriilor ei cetăţeni, sau al Myanmarului, unde musulmanii rohingya au luat calea exodului, după ce au suportat persecuţie, violuri și incendierea locuinţelor.

Raportul arată că există speranţă în acest „timp întunecat”, pentru că apărătorii democraţiei, ai drepturilor omului și ai statului de drept au opus rezistenţă acestor decizii abuzive, determinând guvernele autocratice să cântărească mai atent preţul deciziilor luate.

„O astfel de presiune ar putea să nu aibă succes imediat, dar are un rezultat dovedit pe termen lung”, se arată în document.

China este ţara care provoacă o îngrijorare deosebită, întrucât libertatea de exprimare și societatea civilă au fost distruse.

Există supraveghere totală prin sistemul de recunoaştere facială. Preşedintele Xi Jinping se transformă tot mai mult într-un dictator”, afirmă directorul Human Right Watch Germania, Wenzel Michalski.

Autorităţile au intensificat represaliile asupra celor 13 milioane de turci musulmani, au recurs la detenţie arbitrară în cazul apărătorilor drepturilor omului și au înăsprit persecuţia asupra grupurilor religioase, încercând să controleze tot mai strict societatea prin metode precum „sistemul de credite sociale” sau cel de recunoaștere facială.

Arabia Saudită este criticată în raport pentru uciderea în condiţii suspecte a jurnalistului Jamal Khashoggi, pentru atacarea Yemenului, dar și pentru faptul că nu a ridicat regulile tutelei asupra femeilor saudite.

Raportul critică atitudinea faţă de imigranţi a președintelui Trump și măsurile dure adoptate împotriva acestora: dispunerea a 5.000 de soldaţi de-a lungul frontierei mexicane, separarea copiilor imigranţi de părinţii lor și limitarea numărului de imigranţi admiși în SUA.

Problema imigranţilor a fost o carte a divizării bine jucată de politicienii autocraţi, chiar și în statele care au primit un număr redus de imigranţi, precum Polonia și Germania de Est. Liderii europeni au încercat să refuze cererile de azil sau să deporteze în condiţii de slabă siguranţă pe cei care căutau oportunităţi economice mai bune. Ungaria, Bulgaria, Croaţia, Polonia, Spania și Grecia au forţat imigranţii să se întoarcă în ţări terţe, expunându-i uneori condiţiior de violenţă de care fugiseră.

Veștile bune vin dinspre instituţiile sau grupurile civice care s-au opus derapajelor democratice ale puterii. Judecătorii polonezi au sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la măsurile puterii de la Varșovia care le ameninţau independenţa. S-au organizat proteste în Budapesta împotriva deciziei premierului Orban de a închide Universitatea Central Europeană, zeci de mii de polonezi au protestat în stradă contra încercării de îngrădire a justiţiei. În Statele Unite, cetăţeni și zeci de companii au protestat împotriva separării forţate a copiilor imigranţi de părinţii lor.

Este nevoie de mai multe guverne care să se implice în apărarea drepturilor omului, subliniază raportul, tocmai pentru că unele guverne reprezentative nu o mai fac: pe când Rusia și China „au făcut tot ce au putut pentru a submina aplicarea drepturilor omului la nivel mondial, iar acasă au impus cele mai represive reguli din ultimele decenii”, Donald Trump a preferat să se orienteze spre autocraţi, considerându-i mai prietenoși.

Președintele Macron apără valorile democraţiei, dar o face selectiv, când e vorba de combaterea migraţiei sau de oportunităţile comerciale.

Cancelarul Germaniei a luat poziţie faţă de politicile care încalcă drepturile omului, fie faţă de cele care vin de la Moscova, fie cele de la Washington, „de multe ori se confruntă cu provocări politice la domiciliu”.

Faptul că Germania își ia încă în serios misiunea de a critica derapajele de la respectarea drepturilor omului este o veste îmbucurătoare, care oferă încă speranţe privind situaţia la nivel global, conchide Michalski.