Generaţia milenialilor se apropie cu frâna de mână trasă de ideea de căsătorie, dar manifestă aceeași reticenţă și faţă de divorţ. Per ansamblu, pare să fie o veste bună, dar asta doar dacă nu privești întregul puzzle al relaţiilor pe care le leagă milenialii.

Generaţiile vechi arătau mai mult entuziasm când era vorba de legalizarea relaţiilor de iubire, numai că, potrivit datelor statistice, au fost la fel de hotărâţi în a-și abandona mariajul când acesta ajungea pe un drum pietros, plonjând în altă căsnicie (și, eventual, într-un nou divorţ).

Milenialii se dovedesc mai puţin dornici să legalizeze așezarea la casa lor. Dacă, în 1965, vârsta medie de căsătorie a femeilor era de 21 de ani, iar cea a bărbaţilor de 23 de ani, în prezent vârsta de medie a crescut la 29,2, respectiv 30,9 ani.

Generaţia Tăcută (cei născuţi între 1925 și 1942) fusese atașată de ideea de căsătorie (timpurie) și de familie numeroasă – 94% dintre femeile născute între 1931 și 1935 au avut 3 copii sau chiar mai mulţi. Următoarea generaţie, baby boomers, n-a respectat regulile părinţilor – căsătoria la vârstă mică, valorizarea responsabilităţilor în cuplu sau longevitatea mariajului. Deși nu toţi membrii generaţiei au fraternizat cu un stil de viaţă ce lua avânt în epocă (libertinaj sexual, droguri și rock-and-roll), rata divorţurilor a crescut între anii ‘60 și ‘70, pe măsură ce presiunea socială, simţul datoriei sau al tradiţiei erau evacuate din perimetrul mariajului.

Generaţia X nu s-a grăbit să meargă în faţa altarului, dar s-a dovedit mai loială căsniciei – deși doar o treime dintre membrii ei și-au oficializat relaţia până la 30 de ani, 70% dintre ei încă sunt căsătoriţi și astăzi. Apoi a venit generaţia milenialilor, rezervată cu privire la căsătorie, amânând-o pentru cât mai târziu și oferindu-și motive pentru a întemeia o familie tradiţională într-un viitor îndepărtat.

De ce nu se grăbesc milenialii la starea civilă

Potrivit unui studiu realizat de Centrul de Cercetare Pew, milenialii au de 3 ori mai multe șanse de a rămâne necăsătoriţi, comparativ cu bunicii lor. Motivându-și tendinţa de a amâna căsătoria, 29% dintre mileniali invocă lipsa unei baze financiare satisfăcătoare, 26% spun că nu și-au găsit partenerul potrivit, iar 26% se consideră prea tineri pentru un pas atât de matur.

„Această lipsă de angajament formal, în opinia mea, este o modalitate de a face faţă anxietăţii și incertitudinii cu privire la luarea deciziei «corecte».” În generaţiile anterioare, „oamenii au fost mai dispuși să ia această decizie și să se descurce cu ea”, spune psihologul și expertul în relaţii Jennifer Rhodes. Decizia de a se căsători mai târziu poate avea legătură și cu faptul că divorţul, atât de frecvent în generaţia părinţilor, le-a întărit scepticismul faţă de mariaj, cât și cu faptul că găsesc coabitarea o soluţie mai convenabilă în ce-i privește.

„Milenialii care leagă astăzi relaţii de căsătorie sunt mult mai conștienţi de ceea ce au nevoie într-o relaţie pentru a fi fericiţi. Ei doresc egalitate în volumul general de muncă și treburi și doresc ca ambii soţi să aibă o voce și o putere egală”, afirmă psihologul și consilierul Wyatt Fisher.

Nivelul mai ridicat de educaţie și ponderea mai mare a femeilor pe piaţa muncii sunt alţi factori care intervin în ecuaţia unei căsătorii târzii. Comparându-i pe mileniali cu bunicii lor, studiul Centrului Pew arată că de 4 ori mai multe femei mileniale (36%) sunt licenţiate, în comparaţie cu membrele generaţiei tăcute (3% aveau o diplomă de licenţă la aceeași vârstă). De asemeni, 3 din 10 bărbaţi mileniali sunt licenţiaţi, comparativ cu 15% dintre tinerii Generaţiei Tăcute. Asistăm și la un trend inversat în ce privește educaţia pe categorii de sex – femeile cu vârsta între 21 și 36 de ani au cu 7% mai multe șanse să aibă cel puţin o diplomă de licenţă faţă de omologii lor bărbaţi, în timp ce în Generaţia Tăcută femeile aveau 6 procente mai puţin decât bărbaţii. De fapt, trendul s-a inversat pentru prima oară în Generaţia X, când femeile au avut 3 puncte procentuale avantaj educaţional în faţa bărbaţilor.

Începând cu generaţia baby boomers, femeile care lucrează au devenit majoritare (66% dintre femei erau angajate, comparativ cu 40% din perioada în care Generaţia Tăcută era tânără), iar generaţia milenialilor a consolidat această majoritate, 71% dintre tinerele femei fiind angajate.

Toate aceste diferenţe faţă de generaţiile anterioare s-au constituit în tot atâtea motive pentru a amâna căsătoria, cel puţin până la momentul în care educaţia, cariera și finanţele intră pe un făgaș bun. În același timp, această întârziere în a spune un „da” hotărât pare să fie și cauza pentru care căsniciile milenialilor nu se mai dezmembrează așa de ușor.

Cauzele pentru care divorţul milenialilor e mai puţin probabil

În America, rata divorţului a scăzut cu 18% din 2008 până în 2016, conform analizei efectuate de Philip Cohen, profesor de sociologie la Universitatea din Maryland.

Îmbătrânirea populaţiei ar fi factorul-cheie în acest trend descendent al divorţurilor au susţinut unele teorii –, membrii generaţiei baby boomers sunt prea în vârstă ca să mai ia în calcul un divorţ. Controlând factori precum vârsta, Cohen a constatat că rata divorţului rămâne scăzută în intervalul amintit. A altă teorie a legat scăderea numărului de divorţuri de numărul tot mai mic de căsătorii, doar că profesorul a calculat rata divorţului raportând numărul acestora la numărul de femei căsătorite. Concluzia a fost că mariajele de astăzi au mai multe șanse de a rezista, comparativ cu cele încheiate cu un deceniu în urmă.

Modul în care tinerii aleg să rămână în căsnicie după ce au cumpănit (uneori prea mult) când să intre în ea reprezintă o schimbare „deosebit de frapantă“, declară Susan Brown, care predă sociologie la Universitatea de Stat Bowling Green.

În contrapondere, din 1990 până în 2015, rata divorţului s-a dublat la persoanele între 55 și 64 de ani, triplându-se chiar peste 65 de ani, potrivit Centrului Naţional pentru Cercetare Familială și Căsătorie al Univeristăţii Bowling, generaţia baby boomers divorţând în procent mult mai mare decât generaţiile anterioare.

Vorbind despre direcţia în care o ia mariajul, Cohen vorbește despre un viraj „spre un sistem în care căsătoria este mai rară și mai stabilă decât în trecut”. Declinul divorţului vine pe fondul unei ascensiuni a coabitării premaritale și a scăderii stigmatului care este asociat divorţului, notează Cohen.

Dacă vestea bună e o scădere a ratei divorţului, veștile rele se leagă de inegalitatea economică și de modul în care dictează aceasta profilul familiei de astăzi. Rata părinţilor necăsătoriţi a crescut constant, de la 7%, în 1968, la 25%, în 2017.

Concluzia este că ajung la altar, chiar mai târziu decât ne obișnuiserăm, cuplurile care își „permit” financiar să se căsătorească. Se căsătoresc cei care au șanse mai mici de a divorţa, subliniază Cohen, mariajul devenind mai degrabă un statut decât o decizie care se ia indiferent de circumstanţe. Procentul celor care aleg să nu se căsătorească deloc este mare în rândul celor săraci și cu educaţie puţină, dar aceste relaţii de coabitare sunt și mai puţin rezistente decât erau în trecut, arată studiile.

Trăgând linie, deși divorţul intră pe o pantă descendentă, coabitarea devine noul model de familie pentru mulţi tineri, așa că veștile bune se înmănunchează cu cele rele într-un buchet pestriţ, pe care cercetătorii l-au numit „stabilitatea în declin a familiei“.