CJUE: „noţiunea de «soţ» se aplică și soţilor de același sex”

99

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat marţi privind libertatea de circulaţie a partenerului non-european dintr-un cuplu alcătuit din parteneri de același sex, al cărui statut a fost legalizat prin căsătorire în Belgia.

Adrian Coman, cetăţean român şi american, s-a căsătorit în anul 2005 cu Clabourn Hamilton, cetăţean american. În anul 2012 cei doi au intenţionat să se stabilească în România, însă Hamilton nu a putut obţine dreptul de rezidenţă în virtutea căsătoriei oficiate în Belgia, aceasta nefiind recunoscută ca atare de statul român. Cuplul a intentat proces statului mai întâi la Judecătoria Sectorului 5, litigiul continuând la Curtea Constituţională, care a trimis cazul la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Coman şi Hamilton solicitau constatarea existenţei unei discriminări pe criteriul orientării sexuale, în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de liberă circulaţie în Uniune. Fiind sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate ridicată în cadrul acestui litigiu, Curtea Constituţională a României a întrebat Curtea Europeană de Justiţie dacă Hamilton intră în sfera noţiunii de „soţ” a unui cetăţean al Uniunii care şi-a exercitat libertatea de circulaţie şi trebuie, prin urmare, să i se acorde un drept de şedere permanentă în România.

„Noţiunea de «soţ», în sensul dispoziţiilor dreptului Uniunii privind libertatea de ședere a cetăţenilor Uniunii și a membrilor familiilor lor, cuprinde soţii de același sex”, a decis Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) după judecarea cazului Coman-Hamilton.

„Deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de ședere a unui cetăţean al Uniunii prin refuzul de a-i acorda soţului său de același sex, resortisant al unei ţări non-UE, un drept de ședere derivat pe teritoriul lor”, se afirmă în motivarea deciziei.

CJUE a transmis însă că obligaţia unui stat membru de a recunoaşte, strict în scopul acordării unui drept de şedere derivat unui cetăţean al unui stat din afara Uniunii Europene, o căsătorie homosexuală încheiată într-un alt stat membru conform dreptului acestui stat „nu aduce atingere instituţiei căsătoriei în acest prim stat membru şi nu impune acestui stat membru să prevadă, în dreptul său naţional, instituţia căsătoriei homosexuale”, se arată în comunicatul CJUE. Judecătorii europeni au decis și că „o asemenea obligaţie de recunoaștere exclusiv în scopul acordării unui drept de ședere derivat unui resortisant al unui stat non-UE nu aduce atingere identităţii naţionale și nici nu ameninţă ordinea publică a statului membru în cauză”.

„Curtea amintește în sfârșit că o măsură naţională care este de natură să împiedice exercitarea liberei circulaţii a persoanelor nu poate fi justificată decât dacă această măsură este conformă cu drepturile fundamentale care sunt garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Întrucât dreptul fundamental la respectarea vieţii private și de familie este garantat la Articolul 7 din cartă, Curtea arată că și din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reiese că relaţia pe care o are un cuplu homosexual este susceptibilă să intre în sfera noţiunii «viaţă privată», precum și a noţiunii «viaţă de familie» la fel ca cea a unui cuplu heterosexual care se află în aceeași situaţie”, mai precizează Curtea.

După decizia Curţii Europene, procesul se va întoarce la Curtea Constituţională din România, care trebuie să se conformeze recomandării Curţii Europene.