Conchita, un simbol al creştinismului exilat

3473

Aşa cum era de aşteptat, victoria divei cu barbă i-a polarizat nu doar pe iubitorii muzicii, ci chiar şi pe privitorii obişnuiţi. Reacţiile din mediul creștin nu au întârziat să apară, oscilând între stupefacţie, critici acide sau chiar ironii pe reţelele de socializare. Performanţa lui Thomas-Conchita nu se rezumă doar la interpretarea artistică. Prestanţa ei (lui) se circumscrie unui proiect european de redefinire a unor valori consacrate.

Victoria detaşată a concurentei austriece i-a pus în dificultate pe cei care continuă să creadă în importanţa valorilor tradiţionale. Unii s-au grăbit chiar să anunţe că a sosit sfârşitul lumii. De exemplu, site-ul creştin pelerinortodox.ro sugerează că Apocalipsa este în desfăşurare. Autorul articolului crede că interpreta cu barbă este marea „desfrânată din Babilon”, personaj biblic care marchează începutul Apocalipsei. Pentru mai multă convingere, autorul aduce ca argument şi afirmaţiile lui Varlaam, mitropolit al Moldovei în sec. XVII, care prezicea că „în vremurile din urmă bărbaţii se vor acoperi cu straie femeiești, iar femeile vor umbla precum bărbaţii”.

Reacţia oficială a tradiţionaliștilor

O poziţie mult mai critică vine dinspre Rusia. Astfel, mai mulţi deputaţi ai Dumei au propus crearea propriei versiuni a concursului Eurovision. Nu este deloc surprinzătoare atitudinea Moscovei, atâta timp cât ea a fost evidenţiată cu aceeași ostilitate chiar în timpul Eurovisionului. Mai mult, poziţia Rusiei în problema minorităţilor sexuale este arhicunoscută și a constituit subiect de dezbatere în spaţiul occidental cu prilejul Olimpiadei de la Soci. În aceste condiţii, nu mai surprinde nici reacţia Bisericii Ortodoxe Ruse care a apreciat prin purtătorul său de cuvânt, Vladimir Legoida, că victoria artistului travestit constituie „un pas în plus spre refuzul identităţii creștine a culturii europene”, conform Huffington Post.

În replică, militanţi pentru drepturile comunităţilor LGBT din Rusia au anunţat un marș al femeilor și bărbaţilor cu barbă la Moscova, pe 27 mai, când se marchează a 21-a aniversare a renunţării la urmărirea penală împotriva homosexualilor. Este evident că femeia cu barbă, cu sau fără voia ei, a reușit să încingă spiritele și să încurajeze și mai mult lupta minorităţilor sexuale pentru obţinerea de drepturi.

Un creștinism confuz

Ca răspuns la tonul critic din cercurile creștine la adresa Conchitei, teologul britanic, dar şi susţinător al drepturilor LGBT, Vicky Beeching, a scris pe twitter un singur cuvânt „Trist”.

Victoria toleranţei care a fost invocată în noaptea finalei Eurovisonului complică și mai mult situaţia. Toleranţa este un atribut al creștinismului. La fel și iubirea. Interesant că tocmai aceste aspecte sunt aduse în discuţie de către apărătorii drepturilor homosexualilor pentru a-și argumenta cerinţele. Astfel, nu ne mai surprinde euforia care a cuprins publicul spectator la apariţia Concitei. „Atunci când Conchita intra pe scenă era isterie generală, îi hipnotiza pe toţi. Toată lumea era acolo, atrăgea toate privirile, nu am văzut aşa ceva niciodată”, a afirmat Paula Seling. Iubirea și toleranţa au fost armele învingătorului. Dar şi ale susţinătorilor.

Jocul de-a definiţiile

O „citire” în grabă a evenimentului ar putea conduce la o concluzie superficială. Una care să permită identificarea unui clivaj iremediabil între o minoritate creștină și o majoritate secularizată care nu ezită să pulverizeze valorile tradiţionale. Statisticile par să sugereze același lucru. Însă, o analiză în profunzime ne conduce la ideea existenţei nu a unei lupte deschise împotriva creștinismului, ci la o tentativă de redefinire a lui. Dacă în varianta tradiţională distincţia între alb şi negru era conservată, acum au apărut nuanţe de gri care generează confuzie valorică. Paleta culorilor s-a diversificat. Opţiunile, de asemenea.

Cum altfel am putea înţelege atitudinea prim-ministrului britanic David Cameron, care vorbea cu convingere despre nevoia unei evanghelizări active la nivel mondial? „Valorile din Biblie, valorile creştinismului sunt valorile de care avem nevoie – compasiune, respect, responsabilitate, toleranţă”, spunea premierul, citat de Christian Concern. Este același Cameron care a încercat să pună presiune pe statele care nu vor să rezolve problema drepturilor homosexualilor, ameninţându-le că le va retrage ajutorul.

Cum pot fi armonizate aceste contradicţii? Unii s-ar putea grăbi să acuze aceste atitudini contrastante ca forme de politicianism ieftin. Dar dacă este doar rezultatul unui creștinism redefinit și pe care îl putem identifica la o scară mai amplă? În numele iubirii și toleranţei negrul poate fi combinat cu albul. Nuanţele variază, în timp ce europenilor li se creează iluzia experimentării unui creştinism eliberat de prejudecăţi. Dar şi de valori clar definite.

Iubirea care justifică orice

Aceeași situaţie poate fi întâlnită și în alte chestiuni presante ale politicii europene. Se evidenţiază astfel complexitatea unui fenomen generat de un europenism cu tendinţe mesianice. Şi a unor poziţii care nu pot înţelese decât prin prisma redefinirii creştinismului.

Această transformare este vizibilă și în privinţa altor subiecte care nu se bucură de multă popularitate în rândurile creștinilor. Avortul. Moartea asistată. Cu atât mai mult dacă este vorba despre copii. Și, totuși, ea este invocată în numele milei creștine.

Principiul eutanasiei în rândul copiilor sună șocant la început, dar este motivat de compasiune și protecţie”, a declarat profesorul John Harris, care predă bioetică la Universitatea din Manchester. Iubirea aflată cândva în siajul creștinismului a fost confiscată, iar în numele acesteia valorile tradiţionale sunt dezrădăcinate. Se ignoră faptul că un creștinism redefinit are implicaţii majore. În numele europenismului, devine o religie exilată.