Pastile „deștepte” pentru oameni fără timp

6218

„Nu suntem dintre tinerii care iau pastile ca să reziste după o noapte băută prin cluburi”, explica un cercetător. „Suntem persoane responsabile”. Persoane care iau pastile neurostimulente pentru a rezista într-un domeniu extrem de competitiv și de solicitant la nivel cognitiv.

Alex, pe de altă parte, este student la Harvard, unde aceste pastile nu se iau pentru a deveni primul din clasă, ci pentru a deveni cea mai bună variantă a propriei persoane. „Toată lumea știe că dacă nu ai reușit să îţi termini lucrarea la timp și ai stat până la 3 dimineaţa, nu o să fie cea mai bună lucrare pe care ai făcut-o”, spune Alex, pentru The New Yorker.

El folosește Aderall, un medicament ce este prescris pentru ADHD, pentru a face faţă tuturor cerinţelor de la universitate și a proiectelor extracurriculare. Cu toate astea, după utilizarea lui pentru o perioadă destul de lungă, Alex spune că nu există medicamente care să te facă mai deștept, ci doar care să îţi sporească capacităţile. „De câte ori nu am luat Aderall noaptea și am hotărât ca în loc să studiez, mai bine îmi organizez biblioteca. Am văzut alţi colegi făcând curăţenie obsesivă sub efectul lui”. Iar în ceea ce privește lucrările scrise, a observat un defect recurent, și anume că insista asupra unui punct două pagini, când putea fi explicat în două paragrafe. Cu toate astea, nu a luat niciodată note sub 9. „Productivitatea e un lucru bun”, conchide Alex.

Probabil că asta este concluzia și altor persoane sănătoase, care apelează la neurostimulente pentru un plus cognitiv. Toate marile publicaţii și canale media, precum BBC, CNN, The New York Times, The LA Times, The Wall Street Journal, Time, The Economist, The New Yorker, au scris despre acest fenomen printre tinerii americani și nu numai. Care sunt însă fundamentele lui?

Puţine persoane știu că  medicul neurofiziolog român Corneliu Giurgea este creditat pentru prima propunere, făcută în 1960, pentru dezvoltarea unor medicamente care să crească inteligenţa populaţiei generale. Este citat spunând că „omul nu va aștepta pasiv pentru milioane de ani ca evoluţia să-i ofere un creier mai bun”.

Astăzi aceste medicamente nu există, dar sunt clase de substanţe ce sunt folosite în acest scop. Metilfenidatul este substanţa activă din medicamente ca Ritalin și Concerta, iar amfetaminele se găsesc în Aderall. Toate trei medicamentele sunt prescrise pentru tratarea deficienţei de atenţie și hiperactivitate (ADHD).

Efectele atât benefice, cât și potenţial periculoase ale acestor medicamente derivă din acţiunea pe care o au asupra neurotransmiţătorilor dopamină și norepinefrină. Acești neurotransmiţători au un rol important în cogniţie, afectând sistemele cortical și subcortical, care ajută oamenii să fie atenţi și să se poată concentra. De asemenea, dopamina afectează centri de recompensă ai creierului, fiind responsabilă pentru sentimentele de plăcere provocate de acești stimulenţi.

Într-o metaanaliză a mai mult de 130 de studii despre efectele acestor neurostimulente, cercetătoarele Martha Smith și Elisabeth Smith oferă concluzii lămuritoare cu privire la efectele concrete ale acestor pastile care se numesc în mod eronat „deștepte”.

Învăţăm mai bine?

O concluzie provizorie cu privire la acest efect este că medicamentele ajută la consolidarea învăţării declarative, efectele variind de la mic la mare în funcţie de sarcină și de studiul individual. Pentru comoditate, cercetătorii au tendinţa de a testa memoria imediat după învăţare, iar această metodă nu a demonstrat un efect stimulant. Cu toate acestea, atunci când între învăţare și testare trece o perioadă mai lungă de timp, se observă și un efect mai robust.

 Memorie mai bună?

Dovezile privind efectele stimulatoare ale memoriei de lucru nu sunt concludente, unele constatând efecte, iar altele rezultate nule. Luate împreună, aceste rezultate sugerează că stimulentele, cel mai probabil, sporesc memoria de lucru, cel puţin pentru unele persoane, în unele contexte de sarcini, cu toate că efectele nu sunt observabile în toate sau măcar în cele mai multe studii.

Control cognitiv mai bun?

Rezultatele disponibile sunt amestecate și în privinţa îmbunătăţirii controlului cognitiv, cu mai multe rezultate nule decât pozitive. În concluzie, efectele stimulatoare asupra controlului cognitiv nu sunt robuste, însă medicamentele par totuși a spori controlul cognitiv la unele sarcini, în special pentru persoanele care nu performează prea bine la aceste sarcini.

Efect asupra altor funcţii

Doar două dintre cele opt experimente analizate în această secţiune au constatat că stimulenţii au crescut performanţa, la o sarcină despre fluenţă nonverbală. Din cauza numărului mic de studii care analizează efectul acestor medicamente asupra funcţilor cognitive mai complexe, precum gândirea abstractă sau creativitatea, nu au fost realizate destule studii pentru a putea spune dacă aceste funcţii sunt influenţate în vreun fel de nootropice.

De ce nu?

„Având în vedere dimensiunea literaturii revizuite, este surprinzător că încă rămân atât de multe întrebări deschise”. Deși substanţele par a spori gradul de retenţie a informaţiilor recent învăţate, cel puţin la unele persoane, și de asemenea, memoria de lucru și controlul cognitiv, există în continuare o mare incertitudine în ceea ce privește mărimea și robusteţea acestor efecte și dependenţa lor de dozare, diferenţele individuale și specificul sarcinii.

Atât MPH și AMP sunt pe lista substanţelor interzise la competiţiile sportive de către Agenţia Mondială Anti-Doping. Deși riscul de a dezvolta dependenţă este considerat a fi mic pentru persoanele care suferă de ADHD, clasificarea pe lista substanţelor controlate indică faptul că aceste medicamente au un potenţial ridicat pentru abuz și dependenţă severă.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.