Laudele pot distruge stima de sine

925

Copiii cu stima de sine scăzută ar putea avea de suferit în cazul în care aceștia sunt răsfăţaţi cu prea multe laude de către părinţi pentru a face lucrurile bine, susţine un nou studiu. Cercetătorii de la Universitatea din Southampton recunosc că această situaţie poate să contravină tendinţelor parentale, însă, în opinia lor, insistenţa de a considera că ceea ce au făcut copiii este „incredibil de bine" ar putea să pună în pericol viitorul acestor copii.

Laudele în exces îi pot determina pe copii să se retragă în „vizuina lor" și să se teamă că vor trebui să ajungă la același standard cu ocazia unor activităţi viitoare. Acestea se pot întoarce chiar împotriva acelor copii care par să aibă nevoie de ele cel mai mult – copiii cu stima de sine scăzută, a declarat Eddie Brummelman, autorul principal al studiului, citat de The Independent.

Și Sam Thomaes, conferenţiar în psihologie la Universitatea din Southampton, a menţionat că utilizarea unor cuvinte, precum „incredibil", constituie, mai degrabă, un obstacol în creșterea stimei de sine. Mesaje de acest gen sunt percepute de copii ca o solicitare de a menţine standardele ridicate, fapt care mai mult îi sperie decât să îi încurajeze, consideră specialistul american.

Aceste concluzii sunt rezultatul unui experiment în care 144 de părinţi (în principal mame) le-au solicitat copiilor să rezolve 12 exerciţii de matematică. Interesul cercetătorilor s-a concentrat pe numărul de laude pronunţate și în ce măsură au fost utilizate cuvinte exagerate de apreciere.

Rezultatele au arătat că părinţii și-au lăudat, în medie, copiii de șase ori. Aproximativ 25% dintre cuvintele adresate copiilor au constat din supraaprecieri, cele mai multe dintre acestea fiind atribuite copiilor cu stima de sine scăzută. Acest fapt l-a determinat pe Brad Bushman, de la Ohio State University și coautor al studiului să declare că „părinţii par să creadă că copiii cu stima de sine scăzută au nevoie de a primi laude suplimentare pentru a-i face să se simtă mai bine".

Ce este lipsit de dificultate este și mai simplu de ales

Rezultate similare cu implicaţii profunde în ceea ce privește evoluţia copiilor au fost confirmate și de un alt studiu. Astfel, 240 de copii au fost rugaţi să încerce să picteze după modelul unui celebru tablou al lui Van Gogh („Trandafiri sălbatici"), primind note și aprecieri de la cineva care se recomanda ca fiind „pictor profesionist". Acestea variau între laude exagerate, aprecieri realiste sau lipsă de apreciere, informează Medical Daily.

Apoi copiilor li s-a cerut să picteze alte imagini, însă, de data aceasta, având posibilitate de a alege în conformitate cu dorinţa lor. Despre unele dintre imagini cercetătorii le spuneau că sunt ușor de pictat, „dar nu vor progresa prea mult", iar altele le erau caracterizate ca fiind dificile și, chiar dacă vor realiza greșeli, vor progresa cel mai mult de pe urma lor.

Rezultatele au arătat un fapt surprinzător: copiii cu stima de sine scăzută, care au fost lăudaţi cu generozitate, au ales să picteze imaginile cele mai simple, în timp ce aceia cu o stimă de sine ridicată au optat pentru cele mai dificile. Practic, aceste rezultate confirmă faptul că aprecierile exagerate pun prea multă presiune pe cei cu stima de sine scăzută, blocându-le capacitatea de a performa.

Așteptări mari, rezultate mici

Aceste cercetări nu pot fi ignorate atâta timp cât, contrar tuturor așteptărilor, principala plăcere a tinerilor este să aibă o imagine bună de sine. Acesta este rezultatul care i-a surprins și pe cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio, care lansaseră iniţial ipoteza că alcoolul, sexul și banii ar fi primele priorităţi ale tinerilor. Însă, conform lui William Damon, director al Centrului pentru Adolescenţă de la Universitatea Stanford, peste 90% dintre tineri îşi impun să își construiască această imagine de sine şi luptă din greu să atingă ţintele propuse, dar eşuează lamentabil. Eşecurile apar de obicei atunci când aşteptările de la propria persoană sunt prea mari.

Această supraîncredere în forţele proprii poate produce serioase deviaţii de comportament. În 2002, în Personality and Social Psychology Bulletin a fost publicat un studiu realizat de psihologi care urmăriseră vieţile a 1.215 de persoane care fuseseră pentru prima dată evaluate în 1922, pe când erau copii. În mod surprinzător, cercetătorii au concluzionat că optimismul înnăscut și încrederea în sine îi determină să abordeze situaţiile în mod simplist, să subestimeze pericolele şi, astfel, să se comporte mai puţin prudent, căzând în capcanele viciilor.

În consecinţă, numărul specialiștilor care încearcă să tempereze preocuparea creșterii stimei de sine și a optimismului debordant este în creștere. Reţeta succesului oferită de către aceștia se rezumă la un singur cuvânt: echilibrul. Acest factor este invocat și de mediatorul familiar Alison Patton, atunci când afirmă pe blogul ei din Huffington Post că „optimismul este minunat, obiectivele lui pot fi, uneori utile, chiar şi gândirea pozitivă are beneficiile ei". În opinia ei, problema este că „ne-am dezvoltat obiceiul de a supraevalua pozitivismul şi ne-am subevaluat negativismul".