Numărătoarea inversă a celor mai distructive 10 obiceiuri rele

850

Dintre toate fiinţele care populează Pământul, omul pare cel mai hotărât în a-şi face rău sieşi, dar şi celorlalţi. Minţim, furăm, producem modificări dăunătoare corpului nostru, ne stresăm şi chiar ne sinucidem. Publicaţia americană Live Science a alcătuit un top al celor mai distructive 10 obiceiuri proaste ale oamenilor. Interesant, lista pare să urmărească îndeaproape cele 10 porunci.

Minciuna

Nu se ştie cu certitudine de ce aleg oamenii să mintă atât de mult, însă oamenii de ştiinţă spun că acest obicei ar avea rădăcini prinse foarte adânc în psihicul nostru.

Minciuna „e legată de stima de sine”, susţine psihologul Robert Feldman, autor al mai multor cărţi pe tema minciunii. „Vedem că, de îndată ce simţim că ne este ameninţată stima de sine, începem să minţim în cel mai grosolan mod.”

Potrivit studiilor lui Feldman, cei mai mulţi oameni mint cel puţin o dată într-o conversaţie de 10 minute. Minciuna vine însă cu un preţ: durează cu 30% mai mult timp să spui o minciună decât să spui adevărul.

Pofta de violenţă

Un studiu efectuat în 2008 a concluzionat că oamenii par să tânjească după violenţă la fel cum tânjesc după sex, mâncare, sau droguri. Studiul, publicat în revista Psychopharmacology, a constatat că la şoareci, grupurile de celule ale creierului implicate în alte recompense sunt aceleaşi care se activează şi atunci când poftesc la violenţă. Cercetătorii cred că această constatare este valabilă şi pentru creierul uman.„Agresiunea apare printre aproape toate vertebratele și este necesară pentru a obţine și menţine resurse importante, cum ar fi parteneri, teritoriu și produse alimentare,” a declarat Craig Kennedy, profesor de educaţie specială și pediatrie de la Universitatea Vanderbilt din Tennessee. „Am constatat că circuitul cerebral asociat recompensei se activează ca răspuns la un eveniment agresiv şi că dopamina este şi ea implicată.”

Furtul

Furtul poate fi motivat de nevoie. Dar pentru cleptomani, furtul poate fi motivat pur şi simplu de dragul furtului. Un studiu efectuat pe 43.000 de oameni a descoperit că 11% dintre ei au furat dintr-un magazin cel puţin o dată.

„Aceștia sunt oameni care fură, chiar dacă şi-ar permite cu uşurinţă să nu o facă”, spune Jon E. Grant de la Facultatea de Medicină, din cadrul Universităţii din Minnesota.

Înşelătoria

Puţine comportamente umane sunt la fel de fascinante ca angrenajul de procese pe care îl presupune înşelătoria. De exemplu, deşi cei mai mulţi americani consideră că a fi cinstit este o virtute, circa unul din cinci fură statul în ceea ce priveşte impozitele. Şi aproximativ 10% nu consideră că e ceva rău să îţi înşeli partenerul de viaţă.

Interesant este şi modul în care persoanele cu standarde morale înalte îşi manipulează principiile astfel încât să îşi permită înşelătoria, ba chiar să o considere justificată în anumite situaţii.

Fidelitatea faţă de obiceiurile rele

Cercetătoarea Cindy Jardine, de la Universitatea Alberta, a studiat de ce ţin oamenii atât de mult la obiceiurile rele şi a descoperit 5 motive principale:

– tendinţa naturală spre sfidare

– nevoia de acceptare socială

– incapacitatea de a înţelege cu adevărat natura riscului

– viziunea individualistă asupra lumii și capacitatea de a raţionaliza obiceiurile nesănătoase

– predispoziţia genetică la dependenţă

Oamenii au tendinţa de a-şi justifica obiceiurile proaste, spune ea, observând excepţii de la statistici cunoscute, cum ar fi: „Nu mi-a făcut rău încă” sau „bunica mea a fumat toată viaţa ei și a trăit până la 90 de ani.”

Hărţuirea

Pentru a câştiga reputaţie, spun psihologii, mulţi oameni apelează la hărţuirea celorlalţi.

În Statele Unite, hărţuirea religioasă la locul de muncă este al doilea motiv de plângere legală, după hărţuirea sexuală, susţine profesorul Rosalind Hackett, de la Universitatea Tennessee, citată de KnoxNews.com.

Mai mult, potrivit unor statistici ale Comisiei pentru Şanse Egale de Angajare şi ale Departamentului de Justiţie al SUA, numărul plângerilor penale provocate de hărţuirea sexuală este în continuă creştere.

Modificarea deliberată a corpurilor noastre

Până în 2015, 17% dintre americani vor fi apelat la o operaţie estetică, estimează reprezentanţi ai industriei.

Unii fiindcă simt că în felul acesta se dezvoltă ca persoană, alţii ca o formă de artă, alţii ca să îşi omoare timpul şi alţii chiar ca formă de răzvrătire împotriva autorităţii. Par obiective prea vagi comparându-le cu riscurile (inclusiv de deces) asociate unei operaţii, însă scopul care le domină pe toate este acela de a fi frumoşi.

„Avem noi convingerea asta că dacă vom arăta mai bine vom fi mai fericiţi, ne vom simţi mai bine cu noi înşine,” spune psihologul Diana Zuckerman, preşedinte al organizaţiei americane National Research Center for Women & Families. „Şi e logic, pentru că trăim într-o societate în care oamenii chiar ţin cont de felul în care arăţi.”

Stresul

Stresul poate fi mortal. El ne expune riscului de a dezvolta probleme de inimă şi chiar cancer. Stresul ne poate deprima, ceea ce poate duce la sinucidere – aceasta fiind în sine un comportament unic regnului uman.

Astăzi, locul de muncă este considerat primul şi cel mai acut motiv de stres, urmat de creşterea copiilor.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Forţei de Muncă, peste 600 de milioane de oameni din toată lumea muncesc circa 48 de ore pe săptămână. În plus, odată cu avansul tehnologiei (răspândirea accesului la internet şi utilizarea la scară largă a dispozitivelor smartphone) graniţa dintre locul de muncă şi căminul personal s-a estompat, tot mai mulţi oameni luându-şi de lucru acasă.

Jocurile de noroc

Atracţia pentru jocurile de noroc pare înrădăcinată în ADN-ul uman, iar creierul pare să aibă un suport adecvat pentru dependenţă. Un studiu publicat anul trecut în jurnalul Neuron arăta că rateurile la limită activează circuitul cerebral legat de câştig şi le sporeşte motivaţia de a continua să joace. „Creierul răspunde la rateurile la limită de parcă ar fi câştigat, deşi rezultatul e, tehnic, de pierdere.”

Bârfa

Oamenii par setaţi să îi analizeze, să îi judece şi să vorbească despre alţii, indiferent cât de dureros ar putea fi acest gest. Primatologul Robin Dunbar spunea că bârfa este un „lipici social”, care stabileşte graniţe de grup şi întăreşte stima de sine.

În cele mai multe cazuri, scopul bârfei nu este adevărul sau informaţia curată, ci legătura pe care bârfa o creează, deseori, pe socoteala celui bârfit.