De Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale, românii suferă în tăcere

334

Anul acesta am marcat Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale cu două studii importante din domeniu. Scientific American avertizează că aproape orice persoană va suferi de o tulburare mintală diagnosticabilă la un moment dat în viaţă, iar în acest context jurnalul Lancet susţine că fiecare ţară de pe glob se luptă cu o criză a sănătăţii mintale și eșuează în a găsi soluţii. Viitorul sună… dramatic.

O echipă formată din 28 de experţi din toată lumea vorbește despre „un eșec colectiv în a răspunde acestei crize de sănătate globală”, ce rezultă într-o „pierdere monumentală a capacităţilor umane”, ca să nu mai vorbim de toată suferinţa care ar fi putut fi prevăzută. Într-un raport publicat în jurnalul Lancet și prezentat la un summit global privind sănătatea mintală, la Londra, cercetătorii spun că, deși s-au făcut progrese în înţelegerea cauzelor problemelor mintale, iar opţiunile de tratament sunt tot mai variate, povara bolilor mintale este în creștere peste tot în lume și, până în 2030, ar putea ajunge la 16 miliarde de dolari.

Aceste sumbre avertizări sunt susţinute și de rezultatele unui nou studiu publicat de Scientific American, care arată că bolile mintale sunt mult mai comune decât ne închipuim, iar pe viitor se vor înmulţi, în principal din cauza stresului generat de ritmul alert al vieţii, a incertitudinii și instabilităţii care marchează această epocă și a intruziunii vieţii profesionale în viaţa de familie. În acest sens, psihologii vor aborda o nouă nișă de studiu, și anume vor studia puţinele persoane care nu par să dezvolte tulburări mintale pentru a vedea ce e de făcut pentru a te bucura de o stare mintală anormal de bună pentru mult timp.

Faptul că serviciile dedicate sănătăţii mintale au o calitate constant mai proastă decât calitatea serviciilor pentru problemele fizice nu ajută deloc situaţia, mai punctează raportul Lancet. Din acest punct de vedere, când vine vorba de sănătatea mintală fiecare ţară este „o ţară în curs de dezvoltare”, în care investiţiile din partea guvernului rămân „jenant de mici”. În plus, în multe ţări cei care suferă de boli mintale sunt abuzaţi, încarceraţi în instituţii pentru „nebuni” și închisori sau ajung să trăiască pe străzi fără niciun fel de protecţie legală.

Dacă ne uităm la statistici, am putea crede că România este excepţia de la regulă. Date publicate recent de Eurostat arată că doar 1,5% din populaţia României a declarat în 2014 că a suferit de depresie, acesta fiind cel mai mic procent înregistrat de o ţară membră a Uniunii Europene, care are o medie de 7%. Realitatea este însă complet diferită, susţin epidemiologii convinși că, în orice moment, între 20% și 25% din populaţia globului suferă de o problemă mintală severă, adică destul de serioasă încât să provoace probleme la locul de muncă, la școală sau în relaţii. Dacă mai adăugăm și probleme mintale mai puţin severe de atât, procentajul persoanelor afectate ar crește semnificativ.

Realitatea este că mulţi oameni tratează diferit problemele mintale de cele fizice, își închipuie că vor trece de la sine sau chiar că sunt normale în societate și nu se prezintă la doctor pentru a fi diagnosticaţi și a primi tratament. România, ţara melancoliilor de toamnă, cum o mai numesc specialiștii, suferă probabil semnificativ din cauza depresiei nediagnosticate. Psihologul Dan Vasiliu a explicat că în România nu există o cultură a mersului la psiholog pentru un control de rutină, așa cum se merge la medicul generalist, și nu există nici finanţele necesare. Serviciile de specialitate nu sunt nici măcar decontate direct de Casa de Asigurări și implicit sunt extrem de greu de accesat, în special pentru persoanele din mediul rural. Deci cum să recunoști în vreo statistică oficială că suferi de o formă de depresie, dacă nici nu ai trecut vreodată pragul unui cabinet de psihologie, punctează Vasiliu.

Neuropsihiatrul Cristian Andrei a punctat în cadrul conferinţei naţionale „Sănătatea mintală la locul de muncă” că avem nevoie de schimbări legislative care să recunoască problemele de sănătate mintală ca fiind în creștere, nu ca probleme minore tratate individual la locul de muncă, și care să recunoască și fenomenele nou-apărute în România, precum munca de acasă și munca prin migraţie, unde statul nu poate proteja angajatul de a munci mai mult decât trebuie, suferind astfel în timp pe plan mintal.

„Sunt tineri care muncesc online pentru cineva din Australia sau din SUA şi habar nu are nimeni din societatea românească cât stă acel tânăr pe calculator. Tânărul munceşte 12 – 14 ore şi protecţie pentru el nu există din punctul de vedere al sănătăţii mintale la locul de muncă. Alt fenomen care se întâmplă este faptul că o mamă care are trei copii se duce şi munceşte în Germania, în Marea Britanie sau în Spania şi nimeni nu ştie câte ore de muncă face această femeie, ce impact are această viaţă asupra copilului de acasă, ce se întâmplă cu acest copil din punct de vedere emoţional”, a punctat dr. Cristian Andrei. La Institutul de Psihiatrie Socola, Iași, în 2017 s-au înregistrat 3.400 de internări, dintre care 5% erau femei cu „sindromul Italia”. Este vorba despre persoane care au plecat la muncă peste hotare, unde au ajuns în medii psiho-stresante, unde nu au primit sprijin şi în felul acesta au decompensat, au făcut depresie.

Recent, senatorul ALDE Dorin Bădulescu, preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, a deschis discuţia pentru ca sănătatea mintală a angajaţilor să se concretizeze într-o lege a prevenţiei, care să fie prezentă în toate politicile publice, strategiile, programele naţionale, fie din mediul public, fie din mediul privat.