Izolarea în copilărie modifică, pe termen lung, creierul

1780

Prietenul la nevoie se cunoaște, însă lipsa prietenilor se vede și la encefalogramă. Izolarea socială a tinerilor poate face ravagii în creier, prin inhibarea unei proteine cu rol crucial în dezvoltarea celulelor de sprijin ale sistemului nervos, susţine o cercetare recentă, citată de LiveScience.com.

Studiul, care a cuprins experimente pe cobai, a relevat că atunci când animalele sunt izolate în cursul dezvoltării lor timpurii, celulele creierului numite oligodendrocite nu reușesc să se maturizeze în mod corespunzător. Consecinţa acestui fenomen este că neuronii sunt lipsiţi de „izolaţia" de celule grase care îi protejează, ceea ce le provoacă disfuncţii vizibile în schimbări comportamentale pe termen lung.

Cercetări anterioare, care au cuprins și experimente efectuate pe maimuţe și oameni, au arătat că izolarea socială în timpul copilăriei are o serie de efecte negative care pot afecta calitatea vieţii pe termen lung: începând de la probleme cognitive și sociale, până la dezvoltarea tendinţei de a-și neglija copiii și la probleme de memorie. Studiile au mai arătat că izolarea s-a asociat și cu anomalii în materia albă a creierului, însă cercetătorii nu au putut spune cu certitudine dacă există o relaţie de cauzalitate între cele două.

Echipa lui Gabriel Corfas, profesor de neurologie și ORL de la Spitalul de Copii din Boston și Harvard Medical School, a verificat experimental posibilitatea ca izolarea să genereze modificări ale materiei albe a creierului. Experimentul a confirmat ipoteza, lăsându-i pe oamenii de știinţă curioși să afle ce faţetă anume a izolării poate genera aceste schimbări, care au putut fi observate și la pacienţii care suferă de tulburare bipolară și schizofrenie.

Un studiu publicat la începutul acestei luni arată că maltratarea copiilor poate, la rândul ei, să provoace modificări ale materiei albe a creierului, lăsându-i pe adolescenţi expuși riscului de a dezvolta tulburări depresive sau de a recurge la droguri.

Mai mulţi prieteni = un creier mai dezvoltat

1. Impact asupra materiei cenușii

În schimb, ceva superficial precum a avea prieteni pe Facebook, ar putea avea efecte surprinzător de benefice asupra creierului. Un studiu realizat de BUPA Health and Wellbeing din Marea Britanie, prezentat şi în România de MediHelp International, relevă că persoanele care au mai mulţi prieteni pe Facebook au mai multă materie cenuşie în trei dintre regiunile creierului, responsabile pentru memorie, navigare şi simţul vizual.

Cercetătorii nu s-au decis însă dacă nu cumva explicaţia ar fi că persoanele care au anumite zone din creier în mod natural mai mari sunt mult mai sociabile şi au mai mulţi prieteni, atât în viaţa reală, cât şi în cea virtuală.

2. Diferenţe vizibile la nivelul glandei amigdale

Mai ales că, se știe, oamenii prietenoși au creierul mai mare. Oamenii care petrec mult timp cu prietenii au creierul diferit de cei care sunt mai puţin sociabili. Mai exact, glanda amigdală din creierul persoanelor prietenoase este mai dezvoltată.

Glanda amigdală, localizată profund în lobul temporal al creierului, se află în centrul unei reţele formate în creier, care ajută indivizii să socializeze cu alţi oameni, explică Lisa Feldman Barrett, unul dintre autorii studiului, care a fost publicat de jurnalul știinţific Nature Neuroscience. Această reţea ajută oamenii să deosebească prietenii de simplele cunoștinţe, sau chiar de dușmani, a continuat Barrett.

Prietenia, un obicei vital

Studiile care atestă beneficiile pentru sănătate ale prieteniei abundă și în mediul de specialitate și în mass media. Un alt studiu, citat de Reuters, arată că a nu avea relaţii sociale este echivalentul cu a fuma 15 ţigări pe zi.

A nu avea interacţiune socială este echivalentul cu a fi alcoolic, și este mult mai dăunător decât a nu face exerciţii fizice. În plus, este de două ori mai dăunător decât obezitatea. Relaţiile sociale au avut un impact mult mai puternic în evitarea unei morţi premature decât administrarea unui vaccin la adulţi împotriva pneumoniei, decât administrarea de medicamente împotriva tensiunii arteriale și mult mai puternic decât expunerea la aerul poluat. Practic, oamenii cu relaţii sociale puternice au avut un risc cu 50% mai mic de moarte prematură decât persoanele fără acest suport.