Avantajele și dezavantajele relaţiilor la distanţă

3165

Un studiu publicat în revista de specialitate Journal of Communication sugerează că separarea geografică în cuplu poate aduce beneficii importante în relaţie, contrar opiniei generale care citează expresia „ochii care nu se văd se uită".

Cercetătorii Crystal Jiang de la Universitatea din Hong Kong și Jeffrey T. Hancock de la Universitatea Cornell au realizat un experiment pentru a compara nivelul de profunzime al relaţiilor la distanţă, faţă de cele obișnuite. Ei au rugat mai multe cupluri de tineri heterosexuali să ţină un jurnal al interacţiunilor lor. Jumătate dintre cupluri locuiau împreună, iar jumătate locuiau separat de aproximativ 17 luni. Experimentul a arătat că cei implicaţi în relaţii la distanţă comunicau mai rar, dar mai profund, faţă de ceilalţi.

Cuplurile angajate în relaţii la distanţă au tins să de descopere mai mult în fiecare convorbire și să idealizeze răspunsurile partenerului la fiecare informaţie nouă. De asemenea, petreceau mai mult timp la fiecare convorbire, faţă de cuplurile care locuiesc împreună, comunică mai des, dar mai puţin. Cercetătorii sunt de părere că asemenea dezvăluiri personale și idealizări ale partenerului sunt adevărate structuri de construcţie pentru intimitate. Așadar nu au fost surprinși să descopere că jurnalele celor implicaţi într-o relaţie la distanţă reflectau mai multă satisfacţie, decât ale celorlalţi. „Aceste cupluri depun mai mult efort în a comunica afecţiunea și intimitatea, iar eforturile lor au rezultate”, a declarat Jiang, conform Time.

Cuplurile care locuiau împreună, deși se vedeau mult mai des și comunicau mult mai des, nu se străduiau la fel de mult pentru relaţie și erau foarte realiști în ceea ce privește răspunsurile primite de la partener. Și studiile anterioare arătau că relaţiile la distanţă se concentrau foarte mult pe înţelegere reciprocă și încredere mutuală, în timp ce relaţiile apropiate din punct de vedere geografic puneau mai mult accent pe ajutorul practic și pe prezenţa în timpuri de restriște, ca liant al unei prietenii adevărate.

În ciuda rezultatelor care ar putea promova distanţa în relaţiile de cuplu, studiul are câteva limitări foarte importante. Este un studiu realizat pe un eșantion de doar 63 de cupluri, în care partenerii au o vârstă medie de 21 de ani, sunt studenţi care abia au intrat la facultate și „foarte îndrăgostiţi”. Cel mai probabil studiul nu ar avea aceleași concluzii dacă ar fi analizate cupluri căsătorite, la diverse etape din viaţă și eventual cu unul sau mai mulţi copii de întreţinut. Statisticile realizate pe teritoriul Statelor Unite arată că dintr-un total de 14 milioane de cupluri implicate în relaţii la distanţă, doar 3,75 de milioane sunt cupluri căsătorite, adică aproximativ 2,9% dintre toate cuplurile căsătorite din SUA. De accea concluziile acestui studiu, deși încurajatoare pentru tinerii implicaţi în relaţii la distanţă, nu pot fi generalizate.

Există mai multe probleme în relaţiile la distanţă care fac ca acestea să fie considerate ca imposibil de întreţinut. O parte dintre aceste probleme pot fi rezolvate, dar rămân și lucruri care pot duce la distrugerea relaţiei. Statisticile realizate de Center for the Study of Long Distance Relationships arată că 40% dintre aceste relaţii se termină cu o despărţire definitivă, în cele mai multe cazuri (70%) din cauza unor schimbări neprevăzute. În medie, majoritatea oamenilor implicaţi în astfel de relaţii tind să fie despărţiţi de o distanţă de cel puţin 130 km, pentru 4, 5 luni de zile. După această perioadă majoritatea cuplurilor se despart. În această perioadă tind să se viziteze de cel mult de 2 ori pe lună și să vorbească la telefon cel puţin o dată la trei zile.

Una dintre greșelile pe care le fac cei implicaţi în astfel de relaţii este să se izoleze de prieteni și de societate, în timp ce așteaptă întoarcerea persoanei iubite. Aceste cupluri nu pot rezista dacă partenerii nu găsesc o cale să își ducă mai departe viaţa separat și în același timp să rămână optimiști cu privire la viitorul relaţiei. O altă problemă este pierderea încrederii în persoana iubită. Deși nu există studii care să sugereze că cei implicaţi în astfel de relaţii sunt mai predispuși la a înșela decât cei care locuiesc împreună, este foarte greu să împiedici mintea să nu creeze astfel de scenarii care sădesc îndoiala în inimă. O a treia greșeală este evitarea discuţiilor problematice. Este foarte tentant ca atunci când în sfârșit cei doi se văd faţă în faţă sau vorbesc la telefon să încerce să uite de griji pentru a nu strica puţinul timp petrecut împreună. Un acest tip de comportament nu va duce decât la agravarea problemelor nediscutate până când vor refula, foarte probabil într-un moment în care rezolvarea lor nu va fi imediat posibilă, ceea ce va duce la și mai multă frustrare și poate chiar renunţare.