Cum poate religia să dezbine un cuplu

1696

„Au fost mai multe lucruri care au dus la erodarea iubirii noastre, dar cel mai important motiv rămâne cel legat de religie, pentru că era singurul asupra căruia nu cred că am fi găsit niciodată un numitor comun", așa sună justificarea unei decizii de despărţire după 15 ani de căsătorie. Dacă religia promovează iubirea, atunci de ce se ajunge la situaţii de acest gen, se întreabă jurnaliștii care au redat acest caz.

Ilaria are 42 de ani, locuieşte în Bucureşti şi tocmai s-a despărţit de Darius (45 de ani) după o relaţie de 15 ani. Motivul despărţirii: credinţa în Dumnezeu. „Din păcate, nu am reuşit să-l fac pe Darius să înţeleagă că, pentru mine, Dumnezeu nu este un crez, ci este o certitudine”, povesteşte Ilaria, citată de ziarul Adevărul.

Asemănările sunt mai importante decât diferenţele în alegerea unui partener de viaţă și în configurarea unei relaţii de succes. Potrivit studiului „The Politics of Mate Choice” („Politica alegerii partenerului”), efectuat de cercetătorii americani de la Universitatea Rice şi Universitatea din Nebraska, cele mai importante valori luate în calcul în evaluarea unui posibil partener sunt religia (mai exact, nivelul participării la slujbele religioase), convingerile politice și frecvenţa consumului de alcool, conform descoperă.ro.

Fiindcă religia constituie un factor esenţial în stabilitatea familiei, oamenii de știinţă au devenit preocupaţi să înţeleagă modul în care religia poate influenţa viaţa de cuplu. Astfel, în 2010 a fost realizat un sondaj reprezentativ la nivel naţional în SUA. Conform acestuia, 42% dintre căsătoriile din Statele Unite sunt interconfesionale. Aceste cupluri sunt, în medie, mai puţin fericite decât cele care împărtășesc aceeași credinţă, ele fiind mult mai predispuse la divorţ, menţionează Fox News. Practic, căsătoriile interconfesionale sunt în creștere, dar, de asemenea, sunt și divorţurile, notează și The Washington Post.

Aparent, românii nu se confruntă cu o asemenea situaţie întâlnită frecvent în societăţi eterogene din punct de vedere religios, precum este cea americană. Practic, românii nici nu sunt prea dispuși să își schimbe religia. Doar 2% dintre românii intervievaţi au trecut la altă confesiune, preponderent la neoprotestantism şi greco-catolicism, confirmă studiul „Religie şi comportament religios”, efectuat de Fundaţia Soros România și citat de EVZ. În general, motivele schimbării confesiunii sunt căsătoria – 29% și abia apoi apropierea mai mare de noua religie – 25%, sau dezamăgirea faţă de fosta religie, biserică şi preoţi – 14%.

În condiţiile în care, conform studiului, 98% dintre ortodocși și formează cupluri omogene din punct de vedere religios, s-ar putea considera că în România diferendele pe motive religioase sunt absente. Totuși mai multe studii recente relevă faptul că și gradul diferit de religiozitate, în cadrul aceleiași confesiuni, poate provoca probleme. De exemplu, o cercetare efectuată de oamenii de știinţă de la Universitatea din Texas a evidenţiat existenţa unei rate mai mari de divorţ atunci când un soţ participă la servicii religioase mai frecvent decât soţia sa, precum și atunci când o femeie este mult mai conservatoare teologic decât soţul ei. Aceste aspecte sunt consecinţe directe ale faptului că „oamenii încearcă să reducă la minimum diferenţele atunci când sunt îndrăgostiţi”, afirmă Joel Crohn, psihoterapeut de familie. El consideră că a ignora diferenţele poate fi dăunător pentru un cuplu, menţionează PsychCentral. În opinia specialistului american, „dificultăţile survin din faptul că religia este atașată de un anumit cod cultural. Chiar dacă unul dintre parteneri este nereligios, acel cod există, influenţând așteptările și sensul vieţii, precum și obiceiurile cotidiene.”

Același aspect este constatat și de Evelyn Lehrer, profesor la University of Illinois din Chicago, care observă faptul că „religia nu este doar cu privire la frecventarea bisericii, ci, de asemenea, are legătură cu creșterea copiilor, cu petrecerea timpului și cheltuirea banilor, cu prieteniile, orientarea profesională, chiar și cu locul în care trăiești.”

Din ignorarea acestor aspecte provine declinul vieţii de cuplu, afirmă și Joshua Coleman, psiholog și copreședinte al Council on Contemporary Families. În opinia sa, nimeni nu se căsătorește cu intenţia de a-și înșela partenerul, „însă nu are nicio idee cât de puternic acţionează religia la nivel inconștient”. Aceste elemente sunt suficiente pentru luarea în considerare a valorilor religioase atunci când doi intenţionează să se căsătorească. Nu doar asocierea a două credinţe diferite poate genera probleme, ci chiar și gradul diferit de religiozitate în interiorul aceleiași credinţe.