Monogamia: naturală sau învăţată?

1600

Numărul de căsătorii în lumea dezvoltată scade vertiginos, în timp ce numărul de divorţuri crește pe măsură. Este o situaţie care aduce în centrul atenţiei problema monogamiei, care, fiind impusă artifical de societate, pare să fie direct responsabilă pentru această durere a lumii moderne, acuză unii. Alţii, în schimb, apără ideea că ne-am născut să fim monogami.

Patruzeci şi două de milioane de americani cu vârste peste 25 de ani nu au fost niciodată căsătoriţi, arată un studiu realizat de centrul de cercetare Pew în 2012 − ceea ce înseamnă unul din cinci adulţi, comparativ cu unul din zece, în 1960. Mai mult decât atât, 50% din totalul căsătoriilor americane se termină în divorţ, adică la fiecare 13 secunde o familie se destramă.

Divorţul este o experienţă devastatoare din punct de vedere emoţional și financiar, care ar trebui evitată, spre binele tuturor celor implicaţi. Dar cum? Cei care spun că monogamia nu este naturală spun și că aceasta stă la baza eșecului matrimonial și, ca orice altă anomalie, ar trebui înlăturată din conștiinţa și valorile noastre morale.

Poligamie sau monogamie?

Deci, sunt oamenii făcuţi să fie monogami? Depinde pe cine întrebăm. Sociologii evoluţioniști spun cu mâna pe inimă că omul este poligam şi doar în societăţile în care femeile sunt mai dependente economic de partenerii lor, oamenii au tendinţa să se opună promiscuităţii.

Antropologii vin să susţină această idee, arătând că, în istorie, majoritatea societăţilor au permis poligamia, iar monogamia indusă cultural apare abia în Roma și Grecia antică. Unii cercetători spun că întregul stil de viaţă al omului s-a schimbat odată cu societăţile agrare, care au descoperit noţiunea posesiei pământului, dar și a partenerului sexual și a copiilor care trebuiau să moștenească pământul.

Din punctul de vedere al biologilor evoluţionişti, oamenii, ca și marea majoritate a celorlalte specii de mamifere, nu sunt făcuţi să aibă legături pe viaţă. Relaţiile monogame au apărut pentru că s-au demonstrat a fi cea mai eficientă metodă pentru perpetuarea genetică, printr-o investiţie dedicată creșterii copiilor.

Dar din punct de vedere genetic? În 2010, cercetătorii au studiat informaţiile genetice a câtorva popoare antice și au determinat că, deși oamenii sunt în primul rând monogami, există tendinţe clare către poligamie.

Dr. Sue Johnson, cercetătoare specializată în psihologia relaţiilor, crede că oamenii sunt monogami în mod natural, așa cum arată cercetările efectuate în culturile (animale și umane) în care se depun timp și efort pentru creșterea copiilor. Monogamia este naturală întrucât creierele umane sunt făcute pentru tipul de conexiune intimă pe termen lung, iar asta se observă prin prezenţa și efectele oxitocinei, care se mai numește și „hormonul monogamiei”. Cercetările au arătat că un nivel crescut de oxitocină duce la scăderea interacţiunilor sexuale și la creșterea celor de afecţiune, iar atunci când hormonul este blocat are loc reversul, interacţiuni sexuale fără acte de afecţiune.

Consecinţe biblice

Biblia, pe care mulţi o consideră vinovată pentru perpetuarea unor valori morale ce vin împotriva firii umane, este destul de clară în ceea ce privește relaţiile sexuale. După facerea omului (a bărbatului), Dumnezeu a hotărât că „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18) și atunci i-a făcut un partener potrivit. Şi a fost o femeie, Eva. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup”, continuă relatarea din Geneza. Ar fi cam greu ca cineva să mai fie poligam după ce s-a făcut „una” cu partenerul său de viaţă. Este evident că, din punct de vedere biblic, omul a fost creat monogam, iar acest lucru este împlinit prin actul căsătoriei, în cadrul căreia specia trebuie perpetuată.

Nedumerirea vine din faptul că, nu foarte departe de momentul Creaţiei, suntem martorii stilului de viaţă poligam din casa lui Avraam, Iacov, David, Solomon și alţii. Schimbase Dumnezeu ceva între timp? Înţelegem că nu, date fiind consecinţele nefaste pe care acest stil de viaţă l-a avut asupra celor care l-au adoptat. Să ne aducem aminte de discordia istorică dintre Sara și Hagar, de experienţa lui Iacov cu Rahela și Lea, de faptele regelui David și de relaţiile abuzive și anormale dintre copiii regelui Solomon, cel mai înţelept personaj al Bibliei, dar care „avea ca soţii 700 de prinţese și 300 de ţiitoare; iar soţiile sale i-au pervertit inima” (1 Regi 11). Antropologii au descoperit probleme similare în familiile poligame moderne.

John Witte, Jr, directorul Centrului pentru Studierea Legii și Religiei, din cadrul Universităţii Emory, spune că, „În ultimul mileniu, creștini și liberali postcreștini deopotrivă, precum Calvin, Locke, Hume și Jefferson, cad de acord asupra faptului că Dumnezeu a făcut oamenii să se reproducă devenind din doi una, nu trei sau patru. Chiar și cercetătorii evoluţioniști moderni, de la Claude Lèvi-Strauss la Bernard Chapais, au ajuns la concluzia că legătura monogamă este parte a structurii de bază pentru reproducerea umană, la care oamenii au ajuns ca cea mai bună strategie pentru supravieţuire și succes”, spune Witte.

Consecinţe reale

Dacă monogamia ar fi ceva contrar firii naturale a omului, atunci nu se explică de ce, de-a lungul istoriei, abia acum a început să scadă rata căsătoriilor și să crească cea a divorţurilor. Acest argument nu ar explica nici faptul că, deși acum trăim în libertate totală, atât a informaţiilor, cât și sexuală, doar 25% dintre cuplurile căsătorite au avut o relaţie extramaritală, iar în continuare acest lucru este considerat greșit de majoritatea oamenilor.

Mai degrabă fenomenul poate fi pus pe seama revoluţiei sexuale de după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe lângă consumul de alcool și droguri, oamenii și-au câștigat „dreptul” de a întreţine relaţii sexuale fără angajamente. Mulţi și-au exersat acest nou drept aproape cu religiozitate, cu gândul că părinţii lor fuseseră captivi într-o societate conservatoare. Acest lucru a creat o adevărată cultură a promiscuităţii, în care în special tinerii învaţă că relaţiile sexuale nu au o valoare mai mare decât plăcerea temporară pe care o aduc.

Revoluţia sexuală a avut puterea să ne altereze complet stilul de viaţă. În fiecare an se înregistrează 3 milioane de cazuri de boli transmise sexual, iar infecţia cu virusul HIV a devenit a șasea cauză de deces pentru americanii cu vârste între 15 și 24 de ani. Aproximativ un milion de sarcini neplanificate apar în fiecare an în SUA, unde 15 milioane de copii, adică unul din trei, trăiesc fără tată. Dintre copiii născuţi în afara căsătoriei, 51% ajung să trăiască în sărăcie.

Nu știm care este durerea mai mare, a copiilor care trebuie să treacă prin divorţul părinţilor, a copiilor care nu și-au văzut niciodată părinţii împreună sau a celor care, încercând să ajungă la sufletul-pereche, trec prin relaţii insignifiante care le dau sentimentul că nu vor găsi niciodată ceea ce caută.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.