Relaţiile romantice, o cursă cu obstacole pentru tinerii creștini

2445

Tinerii creștini reușesc să evite o mare parte din greșelile tinerilor seculari, când vine vorba de relaţiile amoroase. Ei au însă probleme majore în a-și depăși temerile și mulţi dintre ei trăiesc în incertitudine vizavi de alegerea unui partener și implicarea într-o relaţie care să conducă la căsătorie.

Jurnalista Susan Olasky, de la publicaţia creștină World Magazine, a iniţiat o investigaţie în licee din patru state americane. Scopul ei a fost să analizeze opţiunile tinerilor creștini în privinţa formării unei relaţii, prin comparaţie cu opţiunile tinerilor seculari. Olasky a efectuat mai multe interviuri în profunzime (dialoguri nestructurate, urmărind să culeagă informaţii despre comportamentul, gândurile și emoţiile subiecţilor) cu elevi de liceu provenind atât din medii secularizate, cât și din medii creștine.

După o primă oprire la școala de arte Parsons The New School for Design, din Manhattan (New York), jurnalista a observat că tinerii secularizaţi au dificultăţi circumstanţiale în a-și găsi un partener de viaţă. Situaţia dezavantajează fetele, care alcătuiesc aproape 80% din efectivul de elevi ai școlii. Ele sunt defavorizate și de faptul că mulţi dintre băieţii care învaţă la această școală sunt de orientare homosexuală.

Olasky notează că elevii de la Parsons, provenind din zone foarte variate ale lumii – California, Costa Rica, Colombia, Africa de Sud, Turcia, Rusia, Bhutan, New York – reprezintă un arhetip al generaţiei tinere care nu vede nimic rău în „combinaţii” sau în concubinaj. Tinerii de la Parsons sunt sceptici cu privire la posibilitatea de a iubi o persoană toată viaţa și găsesc cu rapiditate dezavantaje ale căsătoriei. Foarte puţini recunosc că și-ar dori să se căsătorească – de dragul prieteniei, pentru a-și alunga singurătatea și pentru sprijin – însă chiar și aceștia văd căsnicia ca pe ceva care îi constrânge, le limitează libertatea și abilitatea de a se concentra pe carieră. În general, elevii de la Parsons nu asociază căsătoria cu sexul sau nașterea copiilor. Ei consideră mariajul ca una dintre multele căi de a fi fericit în plan personal și atât.

Tinerii cu o educaţie creștină – educaţi acasă, într-o școală vocaţională creștină sau chiar și cei de la școlile publice – au o cu totul altă viziune, remarcă Susan Olasky.

Elevii creștini au un respect deosebit faţă de căsătorie și resping ideea divorţului sau a sexului premarital. Însă, spune Olasky, cam la asta se rezumă lucrurile asupra cărora cad de acord. Drumul tinerilor creștini spre căsătorie este presărat cu numeroase obstacole, legate de dificultatea de a-și pune în practică principiile. Acest drum, spune jurnalista, a fost influenţat în mod special de cartea autorului creștin Joshua Harris „I Kissed Dating Goodbye”, despre care Olasky spune că transpare în multe din dialogurile pe care le-a avut cu tinerii creștini.

„Chiar și tinerii cărora nu le-a plăcut cartea se simt constrânși să acţioneze în limitele pe care le-a trasat aceasta” – menţinerea purităţii emoţionale și sexuale, și cultivarea „curteniei” ca etapă premergătoare căsătoriei. Cartea a ajutat mulţi creștini să evite capcanele practicilor romantice seculare, precum implicarea în numeroase relaţii de scurtă durată, însă, potrivit multora dintre femeile intervievate de Olasky, un alt rezultat este paralizia decizională și presiunea socială.

Interviurile conturează un cadru social bazat pe activităţi de grup, în care bărbaţii „studiază” femeile și fac alegeri bazate pe aceste observaţii. O lege nescrisă perpetuată între tinerii creștini pare să fie aceea de a nu invita în oraș o fată decât dacă întrevăd posibilitatea unei relaţii de căsătorie. Din acest motiv, crede Olasky, mulţi tineri se grăbesc să se implice într-o relaţie cu titlul de logodnă, pentru că au impresia că aceasta este singura formă acceptată. Reversul acestei situaţii este frustrarea multora dintre fetele intervievate care se plâng de faptul că băieţii nu le invită niciodată în oraș. Tot ele spun că a accepta o întâlnire nu este un răspuns favorabil dat unei cereri în căsătorie. Problema pe care o întrevede una dintre studentele intervievate, Susannah Foote, este că uneori, ca urmare a acestei practici, se trece de la nivelul zero al unei relaţii, la nivelul 100, pentru a evita comentariile celor din jur.

Și perspectiva masculină apare complicată. O spune chiar Brett Harris, fratele mai mic al lui Joshua Harris, care studiază la facultate. Brett deplânge efectul coroziv al culturii americane asupra relaţiilor romantice și spune că tinerii creștini se tem să iniţieze o relaţie pentru a nu fi respinși. Un alt factor care îngreunează iniţierea unei relaţii este avalanșa de oportunităţi. „Poţi ajunge prins în jocul comparaţiilor”, spune Brett, explicând că întotdeauna se va găsi o fată mai frumoasă, mai credincioasă, mai inteligentă, iar teama că „poate exista cineva mai bun pentru mine” îi face pe mulţi să evite angajamentul.

Într-un interviu acordat Family Christian Stores, Joshua Harris a deplâns faptul că „unii oameni au transformat mesajul cărţii în ceva legalist – un set de reguli. Este ceva dincolo de controlul meu și este dezamăgitor câteodată.”

În noiembrie 2005, Harris a susţinut o predică în biserica pe care o păstorește în care a indicat „lipsa libertăţii de a cultiva prietenii între bărbaţi și femei”, care se manifestă vizibil chiar în biserica sa. Harris a folosit cuvinte precum „epatare” și „îngustime” pentru a critica legalismul în relaţiile dintre sexe.