Oamenii au dificultăţi în a învăţa din lecţiile istoriei. Este o concluzie cu care deja ne-am obișnuit. Un nou studiu arată că lumea nu s-a schimbat deloc în ultimele câteva decenii, iar obedienţa oamenilor faţă de autoritate a rămas la fel. Cu alte cuvinte, se pot rescrie oricând erorile trecutului.
Unul dintre experimentele iniţiate la câţiva ani distanţă de al Doilea Război Mondial care a surprins lumea prin concluziile sale a fost recreat, având aceleaşi rezultate care au arătat de ce regimurile totalitare au beneficiat de obedienţă extremă.
Experimentul Milgram e unul dintre cele mai controversate și uimitoare studii din domeniul psihologiei sociale. Iniţiat în 1961 de către psihologul Stanley Milgram (la 3 luni după începerea procesului criminalului nazist de război Adolf Eichmann), experimentul trebuia să răspundă la o întrebare extrem de complicată. Milioanele de naziști criminali din timpul Holocaustului au urmat ordinele superiorilor sau ar putea fi invocat ceva mai mult decât simpla obedienţă?
Pentru a obţine răspuns la această întrebare, experimentul lui Milgram a constat în testarea dispoziţiei oamenilor de a transmite şocuri electrice, chiar mortale, cel mai intens șoc măsurând 450 de volţi, iar participanţii la experiment erau informaţi că acesta va afecta în mod serios persoana din camera alăturată. Deşi în realitate nu a fost transmis niciun şoc electric, participanţii considerau că acţiunea este reală și astfel s-a dezvăluit înclinaţia oamenilor de a efectua acţiuni care pot afecta şi chiar omorî alţi oameni sub îndrumarea unei autorităţi cu influenţă puternică. Două treimi s-au supus ordinelor și au continuat.
Recent, un grup de cercetători a recreat acest studiu. Tomasz Grzyb de la Universitatea de Ştiinţe sociale şi Umaniste din Polonia a concluzionat că noul studiu ilustrează „încă o dată, importanţa imensă a situaţiei cu care se confruntă subiecţii şi cât de uşor aceștia acceptă lucruri pe care le găsesc neplăcute”, conform The Independent. Această situaţie este cu atât mai îngrijorătoare cu cât, „după ce au aflat despre experimentele lui Milgram, majoritatea oamenilor au pretins că niciodată nu s-ar comporta într-o manieră asemănătoare”, a spus cercetătorul.
Savanţii au evitat să recreeze exact experimentul lui Milgram din motive ce ţin de etică (în condiţiile în care subiecţii lui Milgram au fost obligaţi să treacă printr-o experienţă traumatizantă), dar au creat un mediu similar, doar intensitatea şocurilor electrice fiind mai mică. În această privinţă, au recrutat 80 de participanţi, dintre care jumătate erau bărbaţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 69 de ani. Aceștia au avut posibilitatea să acţioneze doar 10 butoane (nu 30, ca în experimentul original), despre care credeau că ar corespunde unei anumite intensităţi de şoc electric.
Oamenii de știinţă spun că erau dornici să vadă cum arată rezultatele, dacă evenimente similare s-ar întâmpla în Europa Centrală. Mai precis, cercetătorii au vrut să constate dacă experimentul ar avea aceleași rezultate în Polonia. „Experimentul Milgram n-a fost reprodus niciodată într-o ţară din Europa Centrală. Din cauza istoriei ţărilor din această regiune, chestiunea obedienţei faţă de autoritate ni s-a părut foarte interesantă.”
Nivelul de supunere a participanţilor a fost similar cu cel din studiului original. Adică aproximativ 90% din oamenii implicaţi au fost dispuşi să meargă până la cel mai înalt nivel de şoc. La fel ca în experimentul lui Milgram, aceste rezultate sunt deschise interpretărilor. Dar sugerează că, cincizeci de ani mai târziu, fiinţele umane sunt dispuse să își lase conștiinţa în mâinile altora, mizând pe faptul că aceasta i-ar putea absolvi de propria responsabilitate. „O jumătate de secol după cercetarea originală a lui Milgram, majoritatea izbitoare a subiecţilor este încă dispusă să electrocuteze un individ lipsit de apărare”, comentează cercetătorii polonezi. În urmă cu mai bine de cinci decenii, Milgram a fost nevoit să concluzioneze pe marginea capacităţii omului de „a-şi abandona umanitatea pe măsură ce îşi împleteşte personalitatea sa unică în structuri instituţionale mai largi”, ceea ce constituie „eroarea fatală pe care natura a făcut-o cu noi şi cauza pentru care, pe termen lung, specia noastră are şanse de supravieţuire destul de modeste”.
Nu este singura concluzie de acest gen. Alte experimente ulterioare au scos și mai mult la iveală predispoziţia fiinţei umane spre obedienţă oarbă, mai mult chiar, au întărit această concluzie în condiţiile realizării unor experimente într-un mediu natural. Astfel, într-un studiu publicat în 1966 s-au arătat rezultatele testării obedienţei în sistemul sanitar, când 22 de asistente au primit un telefon de la un medic din conducerea spitalului (pe care nu îl cunoșteau), prin care li se cerea administrarea unei doze letale dintr-un anumit medicament, deşi pe eticheta flaconului era indicat clar că doza optimă era jumătate din cea solicitată de medicul aflat la telefon.
În cadrul aceluiași experiment, alte 10 din cele 12 asistente chestionate au pretins că s-ar opune executării ordinului, în cazul în care li s-ar solicita ceva similar. Totuși, persoanele implicate în experiment au cedat în faţa ordinelor, 20 dintre cele 22 de asistente comportându-se în mod obedient faţă de presupusul șef al spitalului.
