Casa cu gard alb, nou vopsit, cu iarba tăiată în curte și doi copii care se dau în leagăn, în timp ce mama lor pregătește masa pentru când tata se întoarce de la serviciu nu era de mult imaginea visului american. În ultimul deceniu însă, casa a fost luată de bancă, tata și-a pierdut locul de muncă, iar copiii au o credinţă îndoită că vor putea avea ei înșiși parte de un viitor mai luminos.

America s-a fondat pe libertate, goana după fericire și egalitatea tuturor la loteria de a avea o viaţă reușită. Întreaga clasă americană de mijloc s-a bazat pe principii și dorinţe simple, posibilitatea de a ieși la pensie la 65 de ani, posibilitatea de a trimite copiii la facultate, un loc de muncă care să asigure un stil de viaţă confortabil și o asigurare medicală bună. Însă din cauza crizei economice mii de familii din clasa de mijloc și-au pierdut casele și sursele de venit, circumstanţe care lovesc puternic în cei patru piloni pe care s-a sprijinit visul american.

Visul american, între transformare și moarte

Facultatea costă prea mult: Taxele pentru studii, cazare la cămin și mâncare în colegiile publice din Statele Unite aproape s-a dublat faţă de anii 1980. Cei mai mulţi dintre americani sunt nevoiţi să facă împrumuturi pentru a ţine pasul cu noile preţuri. Totalul sumei pe care studenţii americani o datorează statului după urmarea unei facultăţi trece în prezent de 1 miliard de dolari.

Căsătoria nu mai este la modă: În anii 1960, mai mult de două treimi din americanii cu vârste de 20 de ani erau deja căsătoriţi. Conform sondajelor Pew Research, până în 2008, numărul americanilor de 20 de ani care intraseră într-o căsătorie ajunsese la un sfert din numărul din 1960.

Cine își permite să locuiască singur: Doar o treime dintre adulţii americani cu vârste între 18 și 32 de ani reușesc să locuiască singuri, în timp ce o altă treime este încă blocată în casa părintească.

Cine mai are bani: Clasa americană de mijloc pare să fie pe cale de dispariţie, pe măsură ce distanţa dintre cei bogaţi și cei săraci continuă să se extindă. Conform datelor Biroului de recensământ, în 2010 peste 46 de milioane de americani trăiau sub pragul sărăciei, o creștere cu aproximativ 3 milioane pe an. Cel mai recent raport al Biroul de recensământ, publicat marţi, arată că aproape un american din trei a cunoscut sărăcia cel puţin două luni în timpul recesiunii economice, mai mulţi decât în trei ani precedenţi, citează Agerpres.

Ca urmare a acestor stări de fapt, 64% dintre americani au declarat că statul nu mai oferă tuturor o șansă egală pentru a reuși în viaţă, conform unui sondaj Bloomberg. Această viziune este în mod special răspândită printre cei care au un salariu de 50.000 de dolari pe an. Aproximativ 73% dintre aceștia spun că economia este nedreaptă și chiar și 60% dintre cei care au un salariu anual dublu, de 100.000 de dolari pe an, sunt de acord că nu există echitate.

Președintele american numește această situaţie „marea problemă nerezolvată a Americii", problemă care pune în pericol existenţa clasei de mijloc, care până acum s-a bazat pe ideea că, dacă muncești destul de mult, ai șansa de a merge mai sus. În prezent, se pare însă că această șansă a dispărut. Într-un studiu realizat de economistul suedez Markus Jantti, a reieșit că 42% dintre americanii care au crescut în pătura de jos a societăţii se regăsesc tot acolo și ca adulţi. Doar 8% dintre ei reușesc să facă tranziţia către o pătură socială superioră, comparativ cu 12% dintre englezi și 14% dintre olandezi.

Speranţa moare ultima

Ideea că visul american este pe moarte nu este nicidecum nouă, ci s-a tot vorbit despre asta cel puţin în ultimii 10 ani. Imaginea generală formată în presă despre acest subiect este că tendinţa e clară și sfârșitul, iminent. Nu pare să există nicio soluţie care să repare ceea ce a însemnat și înseamnă crahul financiar din 2008 pentru America, ca de altfel și pentru restul lumii. Cu toate astea, mai există încă vârfuri de optimism, care mai răsar timide. Un exemplu este jurnalistul și autorul Dan Kadle, care scrie în Time că tinerii nu vor lăsa visul american să moară. Și când spune tineri nu se referă la generaţiile viitoare, ci la cei care astăzi sunt numiţi mileniali, adică cei născuţi între 1980 și 2000. Ei sunt aceia care și-au văzut părinţii supravieţuind crizei care a început în 2008 și care, fără îndoială, s-au ales cu niște lecţii despre ce înseamnă datoriile și cum să le supravieţuiască. De asemenea, sunt o generaţie dedicată carierei, care văd în muncă mai mult decât o sursă de venit pentru familie. Și, nu în ultimul rând, sunt oameni care nu își pot imagina viaţa fără internet, iPad-uri, calculatoare și toate celelalte lucruri care costă bani.