Cât se mai poate opune Europa organismelor modificate genetic?

32

Săptămâna trecută, Fundaţia Gates, ce aparţine miliardarului american Bill Gates şi soţiei sale Melinda, a donat 10 milioane de dolari echipei de cercetători de la John Innes Center, din Marea Britanie, cu scopul de a crea orez, grâu şi porumb modificate genetic.

Probabil că informaţia nu ar fi devenit o ştire dacă Marea Britanie nu ar fi fost una dintre ţările europene care se opun cel mai vehement împotriva organismelor modificate genetic (OMG). Britanicii s-au mobilizat imediat şi câteva sute au protestat în faţa centrului de cercetare. Protestul a fost unul paşnic, dar activiştii au ameninţat că intenţionează să distrugă culturile de cereale modificate genetic. Şi ameninţarea este una cât se poate de serioasă, pentru că britanicii au mai făcut aceasta în mai multe ocazii.

Ce sunt alimentele modificate genetic

Organismele modificate genetic au materialul genetic modificat altfel decât prin încrucişare naturală. Prima legumă „mutantă" a fost roşia, lansată pe piaţă în 1994, sub formă de pastă de tomate. În 1996, s-au introdus în agricultură şi, implicit, în largul consum, soia şi porumbul, pentru ca apoi, la scurt timp, să vină rândul cartofului, rapiţei, grâului şi orezului. Cele mai mari ţări cultivatoare de „mutanţi vegetali" sunt SUA (72% din producţia mondială), Argentina (21%) şi Canada (6%).

O opoziţie cât un continent

La nivelul Uniunii Europene există un puternic curent împotriva cultivării organismelor modificate genetic, atât din partea consumatorilor, cât şi a fermierilor şi a politicienilor.

Cu mici excepţii, opinia europenilor despre culturile modificate genetic sunt la fel de hotărâte ca ale britanicilor. Sondajele de opinie realizate în ultimii 10 ani arată că opinia europenilor poate fi descrisă în termenii precauţie, îndoială, suspiciune, scepticism, ostilitate şi respingere. Numai 2% dintre cetăţenii europeni afirmă că ar consuma OMG.

Există şi ţări, precum Austria, Ungaria, Polonia şi Grecia, în care cultivarea OMG este ilegală, dar şi ţări (ca Spania) care au îmbrăţişat de ani de zile această practică.

Principalele îngrijorări

Cultivarea OMG se face de 15 ani şi este folosită în principal în Stelele Unite ale Americii. Pe de o parte, susţinătorii introducerii organismelor modificate genetic insistă că nu există studii care să arate că acestea ar afecta sănătatea consumatorilor. Aceştia pledează pentru culturi modificate genetic care ar creşte productivitatea pe continent şi care ar putea hrăni un număr mai mare de persoane. În plus, Europa va deveni ne-competitivă şi va sărăci.

Pe de altă parte, activiştii anti-GMO folosesc concluziile unui studiu recent realizat în Marea Britanie. Studiul publicat de un inginer în genetică de la King's College of Medicine (Londra) arată că alimentele în care există OMG-uri ridică mai multe probleme decât se credea.

În primul rând, OMG – care presupun transferul de gene între specii – pot produce noi toxine şi alergeni ce pot trece neobservaţi de testele care se fac în prezent. În al doilea rând, chiar dacă nu ar exista studii care să demonstreze că „alimentele mutante" ar avea un impact negativ asupra sănătăţii, agricultorii se plâng că aceste culturi le „contaminează" rapid pe cele naturale.

OMG-urile la români

Companiile din Statele Unite au profitat de lipsa legislaţiei în domeniu şi au introdus în România, începând din 1997, o serie de hibrizi de porumb, soia, sfeclă şi cartof modificate genetic.

Din motive financiare, românii au acceptat aceste produse, fără să le mai pese de riscuri. Culturile s-au extins apoi rapid. Deja, în anul 2000, Comisia Naţională pentru Securitate Biologică a aprobat oficial cultivarea în scop comercial (pe o perioadă de trei ani) a soiei RR, tolerantă la erbicid, şi a cartofului BT rezistent la gândacul de Colorado.

România a fost criticată în repetate rânduri pe plan internaţional că face jocul Statelor Unite şi că introduce OMG-uri în Europa pe uşa din dos.

Un continent fără OMG?

Deşi 13 state ar fi favorabile în prezent introducerii OMG, 11 se împotrivesc categoric. De aceea, UE ar putea lăsa ca introducerea acestora să fie lăsată la latitudinea fiecărui guvern din cele 27 de state membre.

Cert este că nici măcar în ţările în care culturile sunt ilegale, alimentaţia este total lipsită de OMG-uri. Europenii consumă carnea animalelor care au fost hrănite cu cereale OMG, din Europa sau importante din SUA. Deşi momentan poziţia este anti-OMG, Colin Ruscoe, preşedintele Consiliului Britanic de Agricultură, avertizează că aceeaşi opoziţie a avut-o omenirea şi la apariţia plugului. Acesta consideră că, dacă activiştii şi companiile interesate vor înainta încet dar sigur, Europa va fi nevoită să se conformeze.