O nouă teorie despre modul în care creierul ne influenţează personalitatea

422

După ce un grup de cercetători a desfiinţat populara teorie potrivit căreia personalitatea individului poate fi caracterizată pe baza emisferei cerebrale dominante (stânga sau dreapta), o nouă perspectivă încearcă să explice sistemul complex prin care creierul ne conturează trăsăturile de personalitate, planurile și acţiunile.

Teoria Modurilor Cognitive se bazează pe împărţirea creierului în două regiuni: creierul superior și creierul inferior. În funcţie de gradul de interacţiune dintre sistemele celor două regiuni, se disting patru moduri cognitive diferite care influenţează personalitatea: motric, stimulator, perceptor și adaptor.

Potrivit acestei teorii, cele două părţi ale creierului sunt parţial despărţite de fisura Silviană, astfel încât lobul occipital și cel temporal sunt situaţi în partea inferioară a creierului, iar cel parietal și o mare parte din lobul frontal în cea superioară, punctează dr. Stephen M. Kosslyn și G. Wayne Miller, autorii cărţii Top Brain, Bottom Brain: Surprising Insights into How You Think, într-un articol pentru The Atlantic. În funcţie de conexiunile cu lobii parietal și temporal, lobul frontal poate fi împărţit, la rândul său în două regiuni, superioară și inferioară.

Cele două zone ale creierului lucrează întotdeauna împreună, dar fiecare zonă îndeplinește funcţii diferite, jucând roluri specifice în ceea ce privește memoria, luarea de decizii, planificarea, atenţia și emoţiile. De pildă, partea inferioară a creierului se ocupă de organizarea semnalelor receptate cu ajutorul simţurilor. Acestea sunt apoi comparate cu informaţiile relevante stocate în memorie. Astfel, vom putea recunoaște un prieten într-o mulţime de oameni, deoarece ochii noștri receptează informaţiile care sunt apoi folosite pentru accesarea memoriei, care va oferi date despre respectivul individ ce nu sunt vizibile, precum hobby-urile acestuia sau anumite trăsături de caracter. Lobul temporal, situat la nivelul regiunii inferioare, este important pentru recunoașterea vizuală, oferindu-ne un sentiment de familiaritate. Creierul inferior utilizează date furnizate de cel superior, pentru a putea organiza acele informaţii despre obiectele și evenimentele despre care au fost iniţiate deja planuri. De exemplu, dacă știm că ne vom întâlni cu o persoană, vom reuși mult mai eficient să o identificăm în mulţime, iar informaţiile care ne transmit că vom avea o întâlnire cu cineva anume ne sunt oferite de creierul superior.

Partea superioară a creierului utilizează informaţiile captate de creierul inferior, folosindu-le în elaborarea acţiunilor pe care le vom întreprinde. Această regiune ne furnizează informaţiile legate de împrejurimile în care ne aflăm și despre locurile unde sunt plasate obiectele. În acest sens, lobul parietal contribuie la formarea relaţiilor spaţiale. Totodată, pe baza reacţiilor noastre emoţionale, a obiectivelor, dar și a împrejurimilor, creierul superior joacă un rol important în controlarea mișcărilor, în luarea de decizii și în elaborarea planurilor. În același timp, această regiune se raportează la așteptările noastre, motiv pentru care joacă un rol important în ajustarea și schimbarea planurilor, pentru a se plia pe rezultatele dorite.

În funcţie de gradul de utilizare și de interacţiune dintre cele două regiuni, se disting patru tipuri cognitive. Atunci când ambele regiuni sunt utilizate la un nivel ridicat, vorbim de modul motric, în care individul își face și urmează planurile, ca urmare a activităţii creierului superior, și urmărește urmările și consecinţele acţiunilor, pe baza activităţii creierului inferior. Când regiunea superioară este folosită la un nivel ridicat, însă activitatea celei inferioare este scăzută, individul are o puternică latură creativă, însă acţiunile lor pot deveni distructive – modul stimulator. În modul perceptor, regiunea superioară este folosită la un nivel minim, iar cea inferioară la un nivel înalt. Indivizii din această categorie nu sunt pricepuţi în conceperea unor planuri complexe, însă au o bună abilitate de interpretare, de înţelegere a implicaţiilor și de punere în context a informaţiilor. În modul adaptor, atât în regiunea inferioară, cât și în cea superioară, nivelul de activitate este redus, ceea ce sugerează că individul are probleme atât în realizarea de planuri, cât și în interpretarea experienţelor. Cercetătorii au elaborat un test care poate dezvălui în care dintre cele patru moduri te încadrezi.

Această perspectivă se distinge faţă de cea anterioară, în care creierul era împărţit în două emisfere: stânga și dreapta. Potrivit acesteia din urmă, indivizii își folosesc mai mult una dintre cele două emisfere, lucru care determină anumite trăsături de personalitate. Astfel, cei care utilizează mai des partea dreaptă a creierului sunt fiinţe creative, mai grijulii și subiective, în timp ce aceia care folosesc mai des partea stângă a creierului sunt caracterizate de atenţie sporită la detalii, spirit analitic și gândire logică. Cu toate acestea, mitul potrivit căruia ne-am folosi mai mult o anume emisferă cerebrală a fost desfiinţat de cercetătorii de la Universitatea Utah, care nu au găsit nici o dovadă care să demonstreze acest fapt.

O altă cercetare efectuată de experţii de la Universităţile din Minnesota, Toronto și Yale, alături de oamenii de știinţă de la Reţeaua de Cercetare a Minţii, a arătat că trăsăturile de personalitate pot fi identificate în funcţie de dimensiunile anumitor regiuni ale creierului, scrie CNN. Astfel, regiunile asociate cu durerea, pedeapsa și ameninţările au fost mult mai mari în cazul persoanelor nevrotice. În cazul indivizilor grijulii și conștiincioși, acea regiune a creierului care se ocupă de controlul voluntar al comportamentului și de elaborarea planurilor (cortexul prefrontal), a fost mult mai dezvoltată. Persoanele extravertite au avut cortexul orbitofrontal median (cu rol important în procesarea informaţiilor legate de recompense) mai mare decât în cazul indivizilor care nu sunt caracterizaţi de această trăsătură. Nu în ultimul rând, cei care au un caracter agreabil, politicos și plin de compasiune au mult mai dezvoltate acele regiuni cerebrale importante în analizarea intenţiilor și a stărilor pe care le transmit ceilalţi. Cu toate acestea, cercetătorii nu au putut face asocieri asemănătoare și în cazul celei de-a cincea trăsături de caracter, care descrie persoanele creative și inteligente.

Această Teorie a Modurilor Cognitive subliniază complexitatea funcţiilor cerebrale, dincolo de simpla segmentare și caracterizare a emisferelor creierului. Chiar dacă și în această nouă perspectivă, cercetătorii subliniază că fiecare individ are tendinţa de a folosi mai mult sau mai puţin una sau ambele regiuni ale creierului, inferioară sau superioară, un element important al teoriei este faptul că cele două regiuni cerebrale sunt interdependente, iar modul nostru de planificare și acţionare depinde de capacitatea și nivelul de utilizare a ambelor.