Reevaluarea unui clișeu: diferenţele dintre bărbaţi și femei

256

Femeile sunt de pe Venus, bărbaţii sunt de pe Marte" pare o realitate veche de când lumea și pământul. Atât de convingător a spus-o, în 1992, autorul american John Gray, încât cultura populară a adoptat metafora și a transformat-o într-o lege fundamentală a diferenţelor de gen. Însă în ciuda popularităţii acestei sintagme, existenţa unor diferenţe psiho-biologice a priori între femei și bărbaţi nu are un suport știinţific.

Atunci când apare câte un studiu care susţine, fie și aparent, existenţa unor diferenţe cerebrale a priori între bărbaţi și femei, opinia publică ignoră complet (cu un ajutor generos din partea mass-media) voci credibile ale comunităţii știinţifice, care susţin contrariul. Așa s-a întâmplat recent, cu un studiu al Universităţii Pennsylvania. Acesta arăta, folosind mai multe hărţi ale circuitelor neuronale, că mintea bărbaţilor diferă radical de cea a femeilor, deoarece creierele lor realizează diferit conexiunile dintre cele două emisfere cerebrale.

„Aceste hărţi arată o diferenţă clară de arhitectură a creierului uman care furnizeză o posibilă bază neuronală care explică de ce bărbaţii excelează la anumite sarcini și femeile la altele", a explicat prof. Ragini Verma, coordonatorul studiului publicat în jurnalul american Proceedings of the National Academy of Sciences.

Presa a preluat studiul ca o dovadă că bărbaţii sunt, din naștere, mai buni la orientarea în spaţiu și mai puţin capabili să empatizeze sau să simtă emoţie. Femeile, în schimb, ar fi mai bune la reţinut nume și feţe și mai puţin pricepute când vine vorba de a folosi scule sau de a parca mașina. Criticii au reacţionat cu o ironie și o duritate proporţionale cu mediatizarea studiului. „E determinism biologic la potenţialul maxim de ridicol și trivial", comenta Robin McKie, editor pe știinţă la The Guardian. „Da, bărbaţii și femeile probabil au creierele conectate altfel, dar există puţine dovezi convingătoare care să sugereze că aceste variaţii sunt provocate de altceva decât factori culturali. Bărbaţii își dezvoltă abilităţile spaţiale nu datorită unei superiorităţi înnăscute, ci pentru că se așteaptă de la ei și sunt încurajaţi să fie buni la sport, care cere pricepere în a prinde și a arunca. La fel, se așteaptă de la fete ca ele să fie mai emotive și mai vorbăreţe, așa că abilităţile lor verbale le sunt subliniate de profesori și părinţi. Pe măsură ce trec anii, aceste diferenţe de stil de viaţă produc schimbări ale conexiunilor cerebrale (…), o posibilitate pe care Verma și echipa ei nu au luat-o în calcul," spunea McKie.

McKie citează și concluzia prof. Steve Jones, genetician la University College din Londra, care spunea că „nu există nicidecum un consens știinţific privind existenţa unor diferenţele de structură cerebrală bazat pe criteriul sexului. Există studii care spun lucruri complet contradictorii despre creierele bărbaţilor și cele ale femeilor. Asta înseamnă că poţi să îl alegi pe oricare și să construiești o teză în jurul lui. Tot domeniul de studiu e așa. E foarte subiectiv. Asta nu înseamnă că există diferenţe între creierele celor două sexe, ci că ar trebui să avem grijă să nu le exagerăm", a spus Jones.

Tot sub egida The Guardian, Dean Burnett scrie o savuroasă analiză-pamflet, presărată cu studii știinţifice care contrazic existenţa unor diferenţe psiho-cerebrale predeterminate între sexe. Lupta împotriva stereotipurilor și-a găsit aliaţi în publicaţii quality, precum The Conversation, dar și în publicaţii tabloide, precum BuzzFeed. Dacă unii ar reproșa că aceste comentarii vin de la jurnaliști, nu de la oameni de știinţă, o critică publicată la UCL Institute of Cognitive Neuroscience vine să contrabalanseze.

Departe de a pune capăt controversei, dezbaterea generată de studiul de la Pennsylvania a arătat încă o dată modul în care știinţa poate fi deturnată în sprijinul presupunerilor și prejudecăţilor. Din fericire, globalizarea informaţiei face mult mai ușor de depistat adevărul. Pentru cei care îl caută, desigur.