În anul 2015, cei 50 de profesori care formează Adunarea Nobel, cu sediul în Suedia, au decis împărţirea premiului pentru fiziologie sau medicină între trei câştigători: William C. Campbell, Satoshi Ōmura (o jumătate) şi Youyou Tu (cealaltă jumătate). Fiecare premiu Nobel are aspecte care îl singularizează, dar cel de anul acesta are poate mai multe decât de obicei. Unele dintre ele marchează tendinţe tot mai sigure, altele ar putea iniţia, din fericire, trenduri noi.

În primul rând, anul acesta a fost una dintre rarele ocazii în care premiile au mers spre outsideri, reprezentanţi ai unor ţări tradiţional ignorate de decidenţii Nobel din domeniul medicinei și al fiziologiei. William C. Campbell este primul irlandez care primește vreodată premiul în domeniul medical, după cum doamna Youyou Tu este primul cercetător din China care se bucură de această recunoaştere. Cât despre Japonia, este doar pentru a treia oară când, prin Satoshi Ōmura, accede la Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Ar putea acest fapt să marcheze un trend nou? Poate că da, dacă ne gândim că Japonia, cu numai trei ani în urmă, bifa cel de-al doilea Premiu Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, după ce la primul ajunsese cu greu, după peste 85 de ani de existenţă a competiţiei (1987).

În al doilea rând, numirea lui Youyou Tu i-a luat prin surprindere pe mulţi, deşi în anul 2011 i se decernase Premiul Lasker-DeBakey – adesea prima treaptă spre Nobel. Însă, înainte de recompensa din anul 2011, Youyou Tu părea „uitată de lume“ în China, după cum indică pagina de Wikipedia pe baza unor surse în limba chineză. Această bătrânică de 85 de ani nu are nimic din profilul câştigătorului obişnuit al Premiului Nobel din domeniul medical: doamna Tu nu are nici măcar un doctorat, nu este membră a vreunei academii de ştiinţe din cele existente în China (şi, cu atât mai puţin, din lume), nu a publicat în reviste prestigioase, nu a obţinut niciodată un premiu important în China. După criteriile scientometrice aplicate uzual în societatea occidentală contemporană, doamna Tu nu avea nicio şansă la recunoaştere.

„Tu nu se încadrează în niciuna dintre tendinţele actuale, totuşi obţine Nobelul datorită originalităţii operei sale. Nu ar fi putut exista o alegere mai bună în privinţa lecţiilor pe care le oferă cercetătorilor chinezi“[1], spunea Lan Xue, un specialist în inovaţie de la o universitate din Beijing, citat de revista Nature, făcând aluzie la moda şi la presiunile exercitate asupra tinerilor cercetători din China de a-şi face doctorate şi stagii de cercetare în Occident şi de a publica în jurnalele internaţionale (de facto, occidentale). Nu ar fi surprinzător ca această lecţie să reorienteze atitudinile cercetătorilor şi ale publicaţiilor ştiinţifice din China faţă de modul în care se comunică rezultatele ştiinţifice. În urmă cu 10-15 ani, părea greu de crezut, dar astăzi fenomenul există: publicaţii ştiinţifice din domeniul medical exclusiv în limba chineză, pentru acces la articolele ştiinţifice, percep preţuri similare publicaţiilor occidentale. Jurnalele chineze, ieşind din timiditatea de acum două decenii, consideră că informaţiile lor sunt la fel de valoroase (poate chiar mai valoroase) şi pretind să fie recompensate în mod corespunzător.

De altfel acest Nobel acordat unui cercetător din China ar trebui să genereze în mintea noastră şi alte reflecţii. Aud adesea cuvântul „chinezării“ pentru a descrie ceva ieftin şi de proastă calitate. Mulţi în România, şi nu numai, asociază China cu mărfurile ieftine şi nu de foarte bună calitate.

Dar China a fost cândva o mare civilizaţie (cea mai importantă de pe mapamond) şi a redevenit o mare putere economică. A presupune că tot ce vine din China este de o calitate îndoielnică doar pentru că este mai ieftin ar putea să ne aducă mai mult deservicii decât servicii: singurul medicament care salvează vieţi în lupta cu malaria a fost descoperit şi fabricat mai întâi în China.

În al treilea rând, doamna Youyou Tu este femeie. Iar femeile formează o minoritate pe lista laureaţilor Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Din 106 ocazii în care a fost acordat premiul până acum, numai în 12 ocazii acesta a mers către reprezentante ale sexului frumos. Faptul că patru dintre aceste premii au fost acordate în ultimul deceniu indică un trend de scoatere a Nobelului din quasimonopolul masculin.

O a patra caracteristică mi se pare cea mai importantă: este vorba de două descoperiri care nu se adresează în primul rând lumii occidentale, nu se adresează nici măcar omenirii în general, ci se adresează în principal populaţiilor marginale, sărace, ale „lumii a treia“. Este o recunoaştere tăcută că omenirea săracă, puţin educată, puţin sofisticată din Africa sau din Asia face parte din aceeaşi familie umană ca egoista lume occidentală, orientată înainte de toate spre propriile nevoi şi dorinţe. Companiile farmaceutice occidentale preferă să conceapă medicamente pentru afecţiunile cardiovasculare, neurodegenerative sau pentru cancer, pentru că acestea sunt prevalente în ţările industrializate, care îşi permit să plătească preţuri exorbitante pentru noile remedii. Interesul pentru malarie, pentru filarioză sau pentru boala somnului este mult prea redus, pentru că potenţialii pacienţi sunt prea săraci pentru a-şi permite să plătească preţurile pe care le aşteaptă industria farmaceutică (adesea calificată drept „hrăpăreaţă“). Organizaţia Mondială a Sănătăţii a solicitat cu peste 10 ani în urmă statelor occidentale să renunţe la atitudinea tradiţională egocentrică în domeniul farmaceutic şi să se orienteze şi spre bolile tropicale. Nobelul de anul acesta indică faptul că mesajul a fost recepţionat şi omenirea este gata să se regăsească: negri, albi sau galbeni, bogaţi sau săraci, oamenii sunt o singură familie, cele care ne unesc fiind mai multe decât cele care ne despart.

Robert Ancuceanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București.

Acest articol a fost publicat în ediţia ianuarie 2016 a revistei Semnele Timpului.

Footnotes
[1]„Enwe Callaway și David Cyranoski, «Anti-parasite drugs sweep Nobel prize in medicine 2015», 5 oct. 2015, nature.com”.

„Enwe Callaway și David Cyranoski, «Anti-parasite drugs sweep Nobel prize in medicine 2015», 5 oct. 2015, nature.com”.