Libertatea de alegere este un dar. În același timp, ea explică și o mare parte din haosul care există în lume. Întrebarea este: ce face Dumnezeu în această privinţă?
Dacă există un Dumnezeu bun și iubitor, care ne cunoaște și ne iubește, de ce există atât de multă suferinţă în lume? De ce nu face El ceva să rezolve această problemă?
Trăim într-o epocă în care pare să existe un val nesfârșit de vești proaste și de evenimente fără precedent. Nu știu cum e la tine, dar mie mi-ar plăcea să trăiesc „așa cum era pe vremuri”, oricare vremuri ar fi fost. De asemenea, trăim într-o epocă mai conectată ca niciodată, ceea ce are cu siguranţă unele avantaje extraordinare, dar înseamnă și că aflăm despre evenimente dramatice mai repede și cu mai multe detalii decât am avea nevoie.
Cu acest torent constant de vești despre cele mai rele lucruri care se întâmplă în societatea noastră, nu e de mirare că ne punem întrebări importante. O întrebare-cheie este cea cu care am început acest articol. Deși nu pot promite un răspuns perfect satisfăcător pentru toţi cei care se luptă cu această dilemă, vreau să împărtășesc câteva gânduri care m-au ajutat pe mine.
Condiţia umană
Răul din această lume este o problemă complicată. Este ușor să arătăm cu degetul spre ceilalţi pentru problemele pe care le cauzează, uitând că nici noi nu suntem perfecţi. Deși nu comitem toţi aceleași lucruri oribile pe care le vedem la alţii, avem totuși înclinaţia să facem lucruri care perpetuează problemele din lumea noastră. Această situaţie are două surse:
- Libertatea noastră de alegere
- Condiţia umană imperfectă
Să începem cu libertatea de alegere, un dar oferit de Dumnezeu atunci când ne-a creat! Se pare că și Iisus a privit omenirea în același mod, după cum vedem în Evanghelia după Ioan: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:16-17). El a invitat oamenii să aleagă singuri cum vor să trăiască. Dar, după cum spune Unchiul Ben (un personaj fictiv din povestea lui Spider-Man), „cu o mare putere vine și o mare responsabilitate”, Libertatea de alegere aduce cu sine o putere enormă, la pachet cu responsabilitatea pentru alegerile noastre. Alegerile egoiste pot părea nesemnificative, dar când sunt înmulţite cu o populaţie de aproximativ opt miliarde, pot avea efecte catastrofale. Acest lucru ne conduce la a doua problemă cu care ne confruntăm.
Nu am fost întotdeauna așa. Am fost creaţi pentru a fi „foarte buni”, concepuţi pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Dacă citești Geneza 1 și 2, istoria originilor noastre este foarte promiţătoare. Dar în capitolul 3 face un viraj brusc, trist: omenirea este înșelată și intră în lume o prezenţă distructivă numită păcat. Fără a intra în detalii, aș descrie păcatul ca tendinţa noastră de a face lucruri rele – de la cele mai mici fapte până la cele mai mari atrocităţi. Păcatul nu numai că a distrus omenirea, ci a distrus lumea însăși.
Soluţia lui Dumnezeu
Așadar, ce ar putea face Dumnezeu în această privinţă? Cum ar putea să elimine răul fără să ne ia libertatea de alegere? Dacă ne-ar priva de libertatea de a alege, am deveni fiinţe fără voinţă — roboţi programaţi, incapabili să aleagă.
O altă opţiune ar fi fost aceea ca Dumnezeu să-i distrugă pe toţi cei care păcătuiesc — dar acest lucru ar fi și mai problematic. Apostolul Pavel le scria credincioșilor din biserica din Roma: „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Prin urmare, niciunul dintre noi nu atinge standardele divine, iar aceasta nu sună deloc a veste bună.
Dar Dumnezeu are o soluţie. Mai întâi, El L-a trimis pe Iisus să moară pentru noi, astfel încât toţi să avem ocazia să fim salvaţi, dacă alegem să acceptăm acest dar. Există mult mai multe de spus, dar acum ne vom concentra pe promisiunea lui Dumnezeu: că într-o zi va reveni și va rezolva definitiv problema răului.
Iisus a murit, apoi a înviat prin puterea lui Dumnezeu și S-a întors în cer. El a promis că va reveni și, când va reveni, acesta va fi un eveniment imposibil de ignorat. La a doua Sa venire, cei care au acceptat darul vieţii vor fi salvaţi și pământul va fi curăţat de păcat pentru totdeauna. Vestea bună este că toţi cei care „nu reușesc” să atingă perfecţiunea vor fi salvaţi — nu pentru că am devenit brusc „suficient de buni”, ci pentru că am acceptat ce a făcut Iisus pentru noi.
Cartea Apocalipsa descrie cum va arăta ziua aceea — „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4) — și am toate motivele să o aștept cu nerăbdare.
Speranţă până la sfârșit
Dar ce facem cu tot răul care se întâmplă acum? Iisus are ceva fascinant de spus pe acest subiect. În Matei 24, El poartă o discuţie profundă cu ucenicii Săi despre sfârșitul vremurilor. Le spune că vor vedea războaie, naţiuni ridicându-se unele împotriva altora, foamete și cutremure — realităţi care nu îi privesc doar pe ei, ci pe toţi cei care vor trăi de-a lungul istoriei, inclusiv pe noi. Iisus le numește „începutul durerilor nașterii”. Știm cu toţii că durerile nașterii — la fel ca nașterea însăși — pot dura mai mult decât ne-am imagina.
Aceste semne arată că sfârșitul lumii se apropie. Dar sfârșitul despre care vorbește Biblia nu este unul rău, ci unul bun, categoric fericit.
Când privesc toată durerea lumii, dorinţa mea este să mă implic cu compasiune în activităţi în favoarea celor care suferă, având dorinţa să slujesc, să fac tot ce pot pentru a-i ajuta pe cei din jurul meu, dar, în cele din urmă, cu speranţa că într-o zi se va face dreptate, că tot ce vedem pe acest pământ este doar temporar.
Nu spun asta pentru a minimaliza suferinţa, ci pentru a semăna curaj: să ne ridicăm privirea către binele promis și să ne amintim că există un Dumnezeu care iubește și care va acţiona! Nu știu exact când și nici nu trebuie să știu. Am încredere în orarul Său și în promisiunea Sa, pentru că niciodată nu Și-a încălcat vreo promisiune.
Așadar, revenind la întrebarea iniţială: Dacă există un Dumnezeu bun și iubitor care ne cunoaște și ne iubește, de ce există atât de multă durere și suferinţă în lume? De ce nu face ceva?
Răspunsul este că El a făcut deja ceva în această privinţă pe cruce și că într-o zi va pune capăt tuturor durerilor. De aceea putem merge înainte cu speranţă.
Josh Stothers este muzician, realizator de podcasturi și pastor. Locuiește și slujește în Sydney, Australia. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
