Realitatea nu-i întotdeauna un „loc” plăcut și calm, care să ne confere sentimentul de siguranţă, atât de necesar stării de bine. Ceea ce se întâmplă astăzi la nivel global arată cât de fragil este echilibrul lumii, cât de ușor putem pierde controlul asupra lucrurilor peste care ne declarăm stăpâni.
Situaţia actuală ameninţă stabilitatea vieţii așa cum o știm și ne obligă la măsuri suplimentare de protecţie. Priorităţile se reașază de la o zi la alta, iar noi suntem nevoiţi să ţinem pasul cu ele. Fiecare trebuie să își ia în serios rolul în combaterea crizei, de la guverne, companii, instituţii până la omul de rând, aflat sau nu în autoizolare.
Departe de a fi prima și (probabil nici) ultima pandemie din istorie, noul coronavirus trezește reacţii diverse în rândul oamenilor. Cea mai potrivită este, bineînţeles, atitudinea bazată pe moderaţie. Nici panica severă și nici opusul ei – nepăsarea dusă la extrem – nu ne ajută să gestionăm optim situaţia. Totuși, ambele se regăsesc cu succes în comportamentul public afișat în ultima perioadă.
Gândirea deziderativă versus optimismul ancorat în real
Dacă panica este autoindusă sau întreţinută de știrile negative din media, indiferenţa poate fi explicată și prin prisma a ceea ce, academic, se numește „gândire deziderativă”.
Gândirea deziderativă este o formă comună de gândire care, în stadiile incipiente, ar putea fi asociată cu optimismul nejustificat, iar, în stadiile avansate, cu o autoamăgire nocivă, fără însă a se confunda cu acestea. Ea face apel la emoţie și ne determină să respingem informaţii și argumente opuse convingerilor personale. Ne poate duce la opinii și decizii aflate în contradicţie cu tot ce este real, concret, dovedit știinţific, dacă tot ce este real, concret, dovedit știinţific ne displace profund. Câţi dintre noi nu ne-am aflat în poziţia de a interpreta anumite fapte, situaţii, idei în funcţie de părerile deja avute?
Modul în care evenimentele ultimelor zile influenţează comportamentul populaţiei denotă că refuzul acceptării noii stări de fapt are legătură și cu această „strategie psihologică” ce ne permite evitarea unui adevăr dureros, prin negare.
Nu toţi sunt convinși că recomandările autorităţilor au relevanţă și capacitatea de a ne readuce pe drumul cel bun. Nu toţi iau în serios statisticile privind îmbolnăvirea, vehiculate la scară largă. Nu toţi dezaprobă teoriile conspiraţiei, cu scenarii alambicate și actori versatili.
Pentru simplul fapt că ne dorim ca rutina, obiceiurile și planurile stabilite să își urmeze cursul într-o existenţă familiară, fără pericole și restricţii, putem fi tentaţi să minimizăm importanţa avertizărilor sau a obligaţiilor impuse de autorităţi. Sau chiar să ne îndoim de veridicitatea informaţiilor oficiale, identificând raţiuni ascunse pentru aplicarea măsurilor restrictive.
Gândirea deziderativă este strâns legată de convingerile și prejudecăţile proprii, astfel că ne este aproape imposibil să o eliminăm din vieţile noastre. Chiar dacă funcţionează ca un mecanism de autoapărare, trebuie să înţelegem că „visarea cu ochii deschiși” ne vulnerabilizează, mai ales în contexte care ne cer să fim lucizi. Cum este și cazul de faţă.
Pentru a evita căderea în capcanele acestui tip de gândire, fără a deveni însă pesimiști, este bine să ţinem cont de următoarele aspecte:
Să confruntăm opiniile personale cu informaţiile provenite din surse sigure
În ciuda noutăţilor din categoria fake news sau a știrilor ce urmăresc doar audienţa, există și informaţii provenite din surse oficiale sau surse de specialitate care ne pot ajuta să pătrundem imaginea de ansamblu și să reacţionăm în consecinţă. Indiferent dacă mesajele transmise corespund sau nu dorinţelor noastre cu privire la viitor, acţiunile întreprinse trebuie să cultive responsabilitatea faţă noi și cei din jurul nostru.
Să căutăm echilibrul în alegeri și comportament
Situaţiile de criză au iscat întotdeauna reacţii extreme în societate. Printre altele, proviziile de făină și ulei ale celor prevăzători, aflate în discrepanţă vădită cu plimbările celor ce resping izolarea la domiciliu sau chiar și carantina totală (o demonstrează numărul mare de amenzi), arată că și aici – și acum – regula este valabilă.
Panică versus lejeritate. Obedienţă versus scepticism. Implicare versus nepăsare. Extremele fac lesne adepţi centraţi pe propriile dorinţe și nevoi (reale sau închipuite). La polul opus, comportamentul echilibrat vizează binele și interesul comun, fiind axat pe nevoile de grup.
Să ţinem cont de faptul că este mai bine să prevenim decât să tratăm
Nu toţi sunt convinși că recomandările autorităţilor au relevanţă și capacitatea de a ne readuce pe drumul cel bun. Nu toţi iau în serios statisticile privind îmbolnăvirea, vehiculate la scară largă. Nu toţi dezaprobă teoriile conspiraţiei, cu scenarii alambicate și actori versatili.
Totuși, în unele cazuri, împotrivirea ne costă mai mult decât conformismul. Paza bună trece primejdia rea, spune o vorbă din popor.
Multitudinea de necunoscute ce planează astăzi asupra „destinului” fiecăruia dintre noi ne interzice să fim neglijenţi cu alegerile făcute, deoarece ele au impact direct asupra vieţii de zi cu zi.
Să cultivăm un optimism justificat
În „economia” gândirii deziderative, optimismul provine din negarea realităţii. O evoluţie nefavorabilă a lucrurilor, cu efecte incontestabile pe toate planurile, ar putea distruge instant un astfel de optimism fragil, efemer. Dar incertitudinile nu trebuie să ne alunge speranţa. Orice greutate întâmpinată reprezintă o bună ocazie de a ne exersa voinţa, încrederea, curajul.
Fără întuneric nu ne putem bucura, cu adevărat, de lumină.
Genia Ruscu are o diplomă de master în consiliere în asistenţă socială.
