E în firea noastră să vrem mereu ceva nou. Așa se explică faptul că unii români vor să ia lumină în noaptea de înviere dintr-o biserică mai mare și mai frumoasă decât ultima dată. În plus, asemenea Crăciunului, Paștele este un prilej de înnoire... a garderobei, a casei, a mașinii etc. În acești termeni, de Paște, iepurașul e creditat cu noutăţile. Iisus Christos nu aduce nimic nou. Aceleași slujbe, aceleași icoane, aceleași ritualuri religioase, până la urmă, neatractive pentru noile generaţii.

Îmi cer iertare că nu am evitat banala și mult-prea-la-îndemână comparaţie între iepuraș și Iisus Christos. Aș fi evitat-o pentru că e o comparaţie pe care o găsesc destui când nu prea știu ce să mai scrie de Paște (dincolo de ofertele de vacanţă, biserici, politiceni, vedete și pe unde sunt de Înviere, popi, corupţie, acte de caritate) și vor o notă de sensibil. N-am evitat-o, însă, doar ca să subliniez diferenţa dintre satisfacerea nevoii de noutate și ritualul, care oricât de aranjat și îmbogăţit ar fi, tot vechi rămâne în esenţă.

Dacă ar găsi cineva soluţia de a face o ofertă cu privire la înnoirea speranţei și a credinţei din și despre lume, s-ar înghesui probabil toţi. În adâncul inimii, știm cât ne-am dori o lume în care să poţi crede mai mult. Culmea e că, fără nicio cosmetizare, exact aceasta este oferta lui Iisus Christos. Moartea Sa pascală este garanţia veridicităţii unei oferte de viaţă mai luminoasă și mai plină de încredere.

Oferta Fiului lui Dumnezeu nu este însă una de consum. Astfel poate fi înţeles paradoxul neatractivităţii unei asemenea uluitoare oferte. Pe scurt, noi am vrea tihnă, belșug, siguranţă, protecţie și optimism, alături de comoditate, exclusivitate, individualism sau egoism. Adică tiparul ofertei de azi. Tot ce pot obţine pentru mine, potrivit gusturilor mele.

Ceea ce ne oferă Dumnezeu este tihnă, belșug, siguranţă, protecţie și optimism alături de slujire, altruism, sensibilitate, onestitate și responsabilitate. Adică o completă transformare, ceea ce, din punctul nostru de vedere, nu e tocmai un preţ mic sau o ţintă de dorit.

Așa că, poate, unii așteaptă o ofertă mai bună la anul. Vestea rea e că la anul va fi aceeași ofertă. Dumnezeu face o singură ofertă, un singur produs, cel mai bun și imposibil de îmbunătăţit. Vestea bună e că oferta nu e valabilă doar de Paște. Chestiunea e cât de repede vom decide să ne bucurăm de beneficiile ei.

Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.