Puţine subiecte sunt atât de prezente pe agenda publică precum homosexualitatea. Nu am studiat în mod special mecanismul prin care continuă să i se impună publicului această agendă, însă e cert că activiștii homosexuali își merită banii. Duc o campanie de mari proporţii și mare succes.

Îndrăzneţi în parade, ostentativi adesea pe stradă, înduioșători sau aprigi când își apără drepturile, huliţi sau apreciaţi, homosexualii sunt foarte publicitaţi.

Dacă mă uit numai la ultima săptămână găsesc evenimente notabile: cu un „angajament personal” faţă de homosexuali și lesbiene, Hillary Clinton a cerut angajaţilor Departamentului de Stat să le spună tinerilor că homosexualitatea este OK. Ministerul american al muncii intenţionează să pregătească o legislaţie care să permită concediu de creștere a copilului și homosexualilor. De Ziua tatălui, Obama a vorbit despre familia cu doi taţi, după ce de Ziua mamei a vorbit de familia cu două mame. Grupuri creștine au reacţionat faţă de poziţia președintelui dar un purtător de cuvânt al Casei Albe a replicat că Obama nu a făcut altceva decât să fie un președinte pentru toţi. Lumea a devenit mult mai sensibilă la abuzuri și e foarte bine să fie așa. E numai normal ca orice om să fie protejat.

Care e, însă, miezul disputei? Istoric vorbind, Bisericile, și odată cu ele și statele, au respins categoric, atât orientarea homosexuală (ontologică) cât și practica homosexuală (situaţională). Asta a făcut homosexualitatea să fie privită ca păcat, în orice instanţă. Lucrurile sunt acum nuanţate. Există varianta în care orientarea homosexuală e considerată neutră moral și varianta conform căreia homosexualitatea e la fel de bună ca heterosexualitatea. Ultima e clară. La prima, e o chestiune de nuanţă – e neutru moral că ești homosexual, e rău să practici homosexualitatea.

Din punct de vedere creștin, e f greu de argumentat că Biblia lasă loc homosexualităţii. Din punct de vedere secular, pe de altă parte, nu s-a demonstrat niciodată clar că există o genă a homosexualităţii. În 1993 un studiu favoriza ideea genei, în 2000 ea a fost mai degrabă infirmată. În 2007 a început alt studiu. Nu știu să se fi publicat vreun rezultat deocamdată. Ideea că dacă te-ai născut homosexual așa rămâi, e și ea disputată. Vezi colecţia de materiale de pe site-ul Asociaţiei naţionale pentru cercetarea și tratarea homosexualităţii din SUA (organizaţie seculară, nu religioasă).

Postura în care se află oamenii politici și statele, în general, e într-adevăr foarte delicată. Statul nu dorește să ţină cont de chestiuni de etică religioasă. De aceea, evaluează situaţia doar pe baza argumentelor știinţifice. Dar, în condiţiile în care și acestea sunt incerte, lucrurile rămân, în fond, tot în mâna activiștilor. Ei fac tot ce pot pentru a crea presiuni, pentru a folosi legislaţiile existente sau a determina crearea altor legi în favoarea acordării drepturilor pe care și le doresc. Cum ar fi acela de a se căsători, de a crește copii, chiar și cu concediu de maternitate.

Există și aici cele două feţe ale monedei. Pe de o parte, nimeni nu trebuie discriminat, homosexualii nu trebuie persecutaţi, etichetaţi, marginalizaţi și există un risc real în sensul acesta, care trebuie eliminat. Pe de cealaltă parte, poţi numi homosexualitatea normalitate, doar pentru a crea bazele nediscriminării și incluziunii? Și poţi da un copil să fie crescut de doi homosexuali până nu sunt extrem de clare toate implicaţiile?

Bisericile, la rândul lor, își schimbă opiniile. Votul din vara anului trecut al luteranilor, la Minneapolis, e cunoscut. Episcopalienii  vin din urmă. Frământarea continuă.

Ar mai fi ceva de spus despre cât de discriminaţi nu sunt homosexualii. Companii uriașe precum 3M, Apple, Boeing, Delta Air Lines, Coca-Cola, Dell, eBay sunt doar câteva dintre cele 350 de companii care au primit un scor perfect de 100% în cadrul indicelui de egalitate corporativă produs de Human Rights Campaign. Indexul, realizat în toamna anului trecut, a evaluat tratamentul companiilor faţă de angajaţii homosexuali, bisexuali și transsexuali.

De fapt, homosexualii au o problemă majoră cu drepturile pe care religia nu e de acord să li le ofere. Și tensiunea aici se naște, la intersecţia autorităţii statului cu autoritatea bisericii pe anumite aspecte ale vieţii homosexualilor. Dar iată că bisericile dau semne că fac un pas înapoi. Combustibil pentru activiști.

Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.