„Nu sunt vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri.” În viziunea lui Miron Costin, autorul letopiseţului Moldovei de la Aron Vodă încoace, vremurile sunt vitrege și lasă sufletele pustii.

Cu întrebări și fără răspunsuri. De secole trăim sub imperiul fricii și al unor timpuri schimbătoare și indescriptibile. Viitorul ne ia prin surprindere, iar prezentul ne macină existenţa. Nu ne rămâne decât să așteptăm, sperând că vom reuși o salvare in extremis.

Pe de altă parte, avem o educaţie de nivel înalt. Eficientă. În top. Aceasta este percepţia glorioasă pe care și comunismul „ne-a ajutat” să ne-o construim în timp. Idealizăm trecutul și ne concentrăm prea puţin pe viitor. Memorarea a rămas un capitol important în pedagogia școlară, iar transferul de informaţii este un sport naţional. A ști este confundat cu a cunoaște. A învăţa este considerat în mod eronat echivalent cu a înţelege. În aceste condiţii, este firesc ca prezentul să fie tulbure, iar viitorul să ne scape printre degete.

Mă întreb de ce partea cea mai consistentă a celor trei ani de activitate publică pe care Iisus a consumat-o ocupându-se de formarea a doar 12 oameni. Și de ce majoritatea mesajelor Sale erau transmise sub forma unor parabole pe care chiar și aceștia le înţelegeau cu dificultate? Iisus ar fi putut să caute cu mai multă insistenţă prezenţa în colectivităţile iudaice. Rareori a făcut-o. Putea să predice în comunităţile din diaspora iudaică. Le-a neglijat. Marele centru intelectual evreiesc din Alexandria nu a fost pe lista preocupărilor sale. În schimb, cei 12 ucenici i-au acaparat atenţia și interesul. De ce? Textul biblic ne spune că Iisus „le-a deschis mintea”. Practic, mesajele lui Iisus aveau ca scop modelarea unor percepţii. Recrearea unor fiinţe umane capabile să înţeleagă vremurile. Multiplicarea unor idei vitale. Iisus aducea o altă perspectivă despre prezent și viitor. Un alt orizont existenţial în care trebuiau integrate noile valori autentice ale vieţii. O gimnastică a minţii nu lipsită de sens și semnificaţii.

Prin contrast, lumea de astăzi ne oferă prea multe exemple de erori generate de cunoștinţe nedublate de atitudini, crezuri și valori ferme. O perspectivă corectă de viaţă este mai importantă decât orice performanţă intelectuală. Iar o înţelegere profundă a vremurilor este fundamentală pentru o educaţie care să aibă și ţintă. Acesta este, de fapt, atuul Semnelor timpului. O preocupare pentru decriptarea prezentului cu scopul anticipării viitorului. Par pretenţii prea mari? Nu, este doar gimnastica minţii antrenate din perspectivă creștină.