Cine a urmărit meciul a primit o cursă gratuită în caruselul emoţiilor, cu primul mare hop la staţia „șoc și groază”, atât de familiară nouă, graţie știrilor de la ora 17. Totuși, pentru Cupa Mondială și pentru un meci între două echipe faimoase, care se întâlneau deja într-o etapă avansată, să vezi cum goluri ajung în poartă unul după altul, fără niciun fel de ripostă, a făcut imposibilă anticiparea șocului.
Internetul părea însă să privească decimarea Braziliei cu voioșie și amuzament. O căutare pe Google despre meciul de marţi arăta o fascinaţie comună pentru imagini cu fani ai Braziliei plângând și jelind pierderea echipei naţionale. La ele se mai adaugă bancuri răutăcioase și comentarii acide. Chiar și statuia lui Iisus din Rio a fost redusă la sentimente umane. Cu puţin Photoshop, statuia lui Iisus apare să își acopere faţa de rușine sau se ia cu mâinile de cap sau, pur și simplu, să își ia zborul, spre deliciul utilizatorilor Twitter sau Facebook.
În teorie, să te bucuri de suferinţa cuiva este o atitudine blamată în spaţiul public. Orice umanist, creștin sau persoană cu bun-simţ, ar spune că lumea devine un loc mai rău atunci când nefericirea cuiva este sursă directă de fericire pentru altcineva. În practică, se pare că cel puţin în domeniul sportiv este o chestiune acceptată și chiar încurajată. Sfera politică și a celebrităţilor ne vin și ele în minte ca exemple, însă când vine vorba de sport totul e pe faţă, nu e nicio șansă să ţii în frâu decibelii fericirii sau ai șocului.
Într-una dintre fotografiile care au împânzit internetul apare un fan în vârstă al echipei braziliene, care plânge în timp ce strânge la piept o replică a trofeului pierdut. Clovis Fernandes a călătorit în mai multe de 60 de ţări cu replica trofeului și a susţinut echipa naţională la 146 de meciuri. Amărăciunea de pe faţa sa imortalizată în acest instantaneu este cu adevărat înduioșătoare.
Însă ce este și mai înduioșător este ce a făcut acest „al 12-lea membru” al echipei naţionale, imediat după ce bliţul s-a stins la prima poză. Și anume a dăruit trofeul unei fete din galeria germană, spunându-i că îl merită și că le ţine pumnii pentru finală. În acest timp, Luiz Gustavo, criticat pentru că nu a apărat poarta braziliană, se așezase în genunchi pe teren, rugându-se lui Dumnezeu, la fel cum face la fiecare meci. Putem spune despre Brazilia că nu are cea mai bună apărare, dar nu putem nega că are cea mai bună inimă.
Și germanii ne pot învăţa ceva despre atitudinea pe care trebuie să o avem în faţa victoriile obţinute în detrimentul altora, oferind un exemplu monumental de bun-simţ și colegialitate. Jucătorii germani i-au îmbrăţișat, încurajat și chiar ridicat de pe jos pe brazilienii dărâmaţi de înfrângere, după care le-au trasmis un mesaj înduioșător pe Facebook, mulţumind pentru felul în care au fost primiţi și trataţi. Mesajul s-a terminat la fel de glorios ca partida câștigată: „Şi noi ştim, din 2006, cât de dureros este să pierzi o semifinală de Mondial acasă. Capul sus! Vă dorim toate cele bune în viitor.”
