Mai multe experimente simple au arătat că anumite procese neuronale necesare realizării unei acţiuni se intensifică cu fracţiuni de secundă sau chiar secunde întregi înainte ca gândirea conștientă să fie informată cu privire la realizarea acelei acţiuni.

Rezultatul experimentelor a fost interpretat ca o dovadă că subconștientul decide ce vom face înainte să realizăm în mod conștient respectiva decizie. Unii critici au observat că această concluzie este totuși o presupunere netestată, adică nu știm sigur dacă activitatea neuronală care precede realizarea conștientă a deciziei se datorează întotdeauna și exclusiv gândirii subconștiente.

Cu toate acestea, concluziile acestui tip de experimente au fost generalizate și popularizate entuziast de susţinătorii gândirii materialiste. Dacă subconștientul ia o decizie chiar și cu o fracţiune de secundă înaintea conștientului, spun ei, înseamnă că în realitate nu avem liber-arbitru. Acesta ar fi de fapt o iluzie, o proiecţie retrospectivă a creierului nostru, care caută să stabilească o relaţie cauză-efect.

În felul acesta, unii interpreţi ai experimentelor știinţifice confirmă gândirea orientală, care a susţinut încă din Antichitate predestinarea, soarta implacabilă a omului. Altfel spus, creierul nostru predetermină într-o manieră mecanicistă tot ceea ce urmează să facem. Însă alte două aspecte, printre altele, ar merita subliniate înainte de a se trage concluzia că liberul-arbitru nu există.

Pe de o parte, predispoziţiile genetice sau tendinţele și obiceiurile dobândite care alimentează procesele de gândire subconștiente nu sunt deterministe. Chiar dacă suntem înclinaţi sau predispuși genetic să avem anumite reacţii, în momentul în care gândirea conștientă este informată cu privire la acele decizii specifice, creierul are capacitatea nepredeterminată de a se opune și de a schimba decizia subconștientului. E important de subliniat că existenţa liberului-arbitru nu presupune eliminarea ideii de condiţionare a deciziilor sau a ideii de predispoziţie biologică. Pentru a afirma existenţa liberului-arbitru este suficient să constatăm posibilitatea schimbării conștiente a propunerii de decizie pe care o face subconștientul.

Pe de altă parte, experimentele de tipul celor deja menţionate nu ne spun nimic despre cum subconștientul a fost la rândul său determinat de decizii conștiente care au dus la formarea unor tipare de reacţie. Prin procesul de învăţare acumulăm diferite informaţii și creăm anumite tipare comportamentale inexistente aprioric în creierul nostru, care devin baza cu care lucrează ulterior subconștientul. De multe ori, învăţarea e determinată de o decizie conștientă cu privire la ce anume vrem să învăţăm și de eforturi conștiente în acest sens făcute tocmai în ciuda predispoziţiilor pe care le avem.

Liberul-arbitru, deci, nu a fost demonstrat știinţific ca iluzoriu. Aceasta este o concluzie care, știinţific vorbind, ne face mult bine. Experimentele arată că, atunci când nu avem convingerea că soarta decide pentru noi, suntem mai responsabili și mai morali.

SURSĂ:Semnele timpului, aprilie 2018, ediție tipărită
Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.