„Cu lacrimi în ochi stau și mă uit la pozele și filmările din diasporă”, scria pe Facebook o tânără votantă din România, dând voce emoţiilor trezite de panorama de perseverenţă și patriotism expusă de votul din străinătate.

Cei care au urmărit ieri desfășurarea alegerilor prezidenţiale în diasporă au avut parte de o priveliște fără precedent. Românii din străinătate au votat în turul doi în număr de 378.811, mai mult decât dublul celor peste 160.000 prezenţi la scrutinul din 2 noiembrie. Ponderea votanţilor a urmărit fidel proporţia intuitivă a imigranţilor, cei mai mulţi fiind în Italia, Spania, Republica Moldova, Marea Britanie, SUA, Germania şi Franţa.

„E absolut copleșitor sentimentul care ne-a încercat pe toţi în urmă cu câteva minute, când unii, după 8 ore, alţii, după 9 ore jumate, AM REUȘIT să votăm. În urma noastră cordonul de oameni parcă e neschimbat. E incredibil tot ce se întâmplă! Astăzi s-a scris istorie.” Aceasta este descrierea care însoţește o fotografie de pe Facebook, cu 13 tineri români din Londra, cu zâmbete largi ca Tamisa și pașaportul/CI-urile ștampilate în mână.

Nouă ore și jumătate e un scor mai mic decât cel al unei familii din Germania: „După 12 ore și jumătate de îndurat frig și oboseală, eroii din familia mea au reușit să voteze!” scria o tânără din România, tot pe Facebook. Iar perseverenţa s-a antrenat admirabil cu solidaritatea, pentru că nici după ce au votat „nu au plecat acasă (ci) au mai stat încă o oră lângă grupul al cărui rând final nu se poate vizualiza de lângă Consulatul României din München”.

„Masivitatea participării a fost impresionantă pentru mine… Cred ca pentru toţi cei care treceau pe lângă noi,” ne-a spus Mirela Popescu, unul dintre acești eroi. „Poliţiștii germani care ne asigurau paza ne priveau cu admiraţie și compasiune când mai ieșeam câteodată din rând să ne întindem puţin picioarele sau spatele. S-au închis urnele și nu am plecat. Am rămas sa vorbim intre noi și cu ei. Erau mâhniţi de modul în care am fost trataţi de către statul nostru și ne felicitat pentru efortul suprauman depus pentru a vota. Plecând, în sfârșit spre staţia de metrou, gemeam încet din cauza durerii de spate pe care aproape o mai suportam. Mi-am făcut o baie calda, am luat ibuprofen, dar nu reușeam sa adorm…. Nu puteam sa cred prin ce au trecut mii de oameni și bucuria ca democraţia a câștigat îmi ţinea ochii deschiși.”

Unii au călătorit noaptea de dinaintea zilei de vot pentru a ajunge în timp util la cea mai apropiată secţie de votare și pentru a se asigura că vor apuca ocazia să își exercite dreptul. Chiar și așa, unii tot au stat la coadă ore bune. În ploaie, în frig, ca tânăra din viralul de mai jos, filmat în Paris, mulţi au încercat să facă faţă presiunii comodităţii și a resemnării, care păreau tot mai tentante pe măsură ce ora înainta.

Colajul internaţional al experienţelor de vot a arătat însă o solidaritate inspiratoare în mulţimea strânsă să voteze la institute culturale și consulate. În Castellon, oraș spaniol cu o concentrare mare de imigranţi români, votanţii se ajutau cu declaraţii, pixuri și păreau înarmaţi cu toată răbdarea din lume, în timp ce în Berlin, baxuri de apă minerală așteptau cuminţi în portbagajul unei mașini să fie distribuite celor care stăteau cu orele la coadă.

Au fost și ţări în care procesul de vot s-a desfășurat într-un ritm mult mai relaxat decât în orașele cu aglomerări de români. De exemplu la Haga, cuvântul de ordine a fost „super-smooth”. La Bruxelles, în schimb, poliţia locală a fost nevoită să blocheze accesul pe strada cu ambasada României pentru a eficientiza lucrurile. Contrastul acesta a făcut ca unele televiziuni să poată transmite că „secţiile de vot din diasporă sunt goale”, în timp ce prietenii de pe Facebook și prietenii prietenilor lor deveneau surse de informare mai de încredere decât marile trusturi de presă.

Bilanţul a fost, în final, în favoarea libertăţii democratice. Veștile despre votanţii dispersaţi cu gaze lacrimogene după închiderea secţiilor de votare au întristat, însă nu au putut anula bucuria unei participări record la vot. Iar capacitatea românilor din diasporă de a solidariza cu românii rămași în ţară a fost o frumoasă demonstraţie de implicare din partea unei comunităţi căreia, în mod tipic, i se reproșează egoismul. Demnitatea naţională a raliat o forţă ale cărei graniţe le-a dictat doar bunul simţ democratic. Exercitat consecvent, ar putea fi, fără dubiu, un precedent pentru schimbare. În bine!

 Foto: clujcapitala.ro