Lichidarea lui Osama ben Laden în recentul raid american, a stârnit reacţii diverse, aşa cum era de aşteptat. Pentru mulţi, nu doar pentru partizanii jihadului, dezastrul de la 11 septembrie înseamnă, în cel mai bun caz, că a crăpat capra vecinului. Iar când monstrul din Abottabad a fost descoperit şi împuşcat în timpul operaţiunii speciale, aceiaşi oameni de bine se pomenesc bâiguind regrete „creştineşti”.

Într-una din serile trecute, un telespectator îl întreba pe domnul Liviu Dumitraşcu, de la Speranţa TV, de ce o naţie creştină ca America nu este în stare să-şi ierte vrăjmaşii şi să întoarcă şi obrazul celălalt. Întrebarea m-a uluit. Telespectatorul cu pricina, să-şi ierte propriii vrăjmaşi, să întoarcă obrazul lui, nu să-i miluiască pe vrăjmaşii altora. Reacţii de îngrijorare au manifestat şi unii creştini din Germania, ca răspuns faţă de bucuria doamnei Angela Merkel la aflarea veștii despre ucderea lui Osama. „Răzbunarea este medievală”, „nu este nici un motiv de bucurie când cineva este ucis în mod intenţionat”.

Nu mai înţeleg nimic. Cum trebuie distrus un asasin, dacă nu în mod intenţionat? Principiul iubirii vrăjmaşilor a fost dat pentru a guverna relaţiile sociale, nu pentru a slăbi justiţia, care trebuie să fie suverană. Ea trebuie să acţioneze cu precizie şi cu suficientă duritate, pentru a descuraja răul. Cei care s-au blocat în Predica de pe Munte, ar fi bine să mai citească şi Pentateucul şi Apocalipsa, inspirate de acelaşi Dumnezeu.

Este prematur să spunem care vor fi urmările acestei victorii simbolice a aliaţilor. Pentru moment, putem constata că Pakistanul a trişat şi că aliaţii au de învăţat din aceasta. Al-Qaeda funcţionează încă, are destui lideri pe lista neagră a celor căutaţi, şi cel mai trist este că are mult suport moral în lumea islamică. Mai mult, teorii conspiranoice, apărute în occident, au infestat o mulţime de americani şi europeni, care au acum explicaţii alternative pentru evenimentele de la 11 septembrie.

Războiul contra terorismului va fi probabil mai lung decât se speră. Jihadul este ca balaurul din poveste, ale cărui capete tăiate creşteau la loc. Ceea ce este sigur însă, Apocalipsa va pune capăt tuturor violenţelor şi va reteza definitiv toate capetele religiei teroarei –ideologi, făptaşi, complici şi simpatizanţi. Scena recoltei finale a răului este descrisă în cuvintele următoare:

„Atunci îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Teascul a fost călcat în picioare afară din Cetate, şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de 1600 (una mie şase sute) stadii.” (Apoc. 14:19-20)

 

 

(Foto: clericalwhispers.blogspot.com)