Mizele și premisele primelor prezidenţiale democratice din Egipt

9

După zeci de ani de conducere autoritară, egiptenii sunt pentru prima dată liberi să își aleagă președintele care va veni la putere după căderea lui Hosni Mubarak.

„E o zi mare azi”, a declarat o femeie pentru BBC, care transmite în timp real informaţii de la faţa locului. Oamenii au început să se îndrepte către secţiile de votare, care au fost deschise la 08:00, ora locală (06.00 GMT), iar cozile de oameni în așteptarea votului se măreau la fiecare minut. Întrebată de reporterii BBC de cât timp așteaptă să voteze, o altă femeie a răspuns „de 30 de ani”.

Alegerile în cifre

Nu mai puţin de 13 candidaţi se luptă pentru șefia statului cu 82 de milioane de locuitori, dintre care circa 50 de milioane au drept de vot. Alegerile pun în opoziţie islamiștii și seculariștii, revoluţionarii și miniștrii din era Mubarak. Nimic nu pare să indice cu claritate cine va fi câștigătorul alegerilor care se vor finaliza cu o competiţie electorală între ultimii doi candidaţi, pe 16 și 17 iunie. Președintele va fi anunţat formal pe 21 iunie. Generalii care au preluat puterea după înlăturarea lui Mubarack au promis că vor pleca de la conducere până la 1 iulie.

Principalii candidaţi

Cei mai importanţi patru candidaţi la alegerile prezidenţiale din Egipt sunt:

    –    Ahmed Shafiq, fost comandant al forţelor aeriene și prim ministru pentru o scurtă perioadă de timp, mai precis în timpul protestelor din februarie 2011. Spre deosebire de alte persoane rămase din fostul regim, Shafiz nu este văzut ca o personalitate coruptă. Însă mulţi liberali și islamiști i se opun din pricina legăturilor sale cu fosta guvernare. Această opoziţie ar fi suficientă pentru înlăturarea sa din paleta de candidaţi, dacă nu ar avea sprijin din partea armatei și a unei reţele din fostul regim la care încă poate apela, notează The Telegraph.    –    Amr Moussa, ministru de externe și liderul Ligii Arabe. A fost văzut drept principal candidat încă din februarie anul trecut, când Mubarak și-a anunţat plecarea. Dintre toţi candidaţii, el a fost în atenţia publicului cel mai mult timp și este considerat de mulţi egiptei ca „o mână sigură”, care are experienţa necesară reactivării economiei de stat și a serviciului de poliţie. Dezavantajul lui Moussa îl reprezintă legăturile sale cu fostul regim.

    –    Mohammed Mursi, peședintele Partidului Libertate și Justiţie al Frăţiei Musulmane. Este un profesor de inginerie, educat la Universitatea Southern California. Nu a fost primul pe lista de nominalizări a partidului său, motiv pentru care a fost numit „roata de rezervă a Frăţiei Musulmane”. Formaţiunea politică pe care o reprezintă a fost asupru criticată pentru că nu și-a ţinut promisiunea de a nu se implica în alegerile politice după protestele din timpul Primăverii Arabe, însă rămâne organizaţia cu cea mai mare priză la publicul arab, potrivit aceleiași surse.

    –    Abdul Moneim Aboul Fotouh, un candidat islamist independent. Este cunoscut pentru campaniile sale împotriva dictaturii militare, a părăsit Frăţia Musulmană după ce a eșuat în încercările sale de a moderniza partidul, iar democraţia multipartită și libertăţile personale stau la baza atât a viziunii sale politice, cât și a viziunii sale religioase. Fotouh este un candidat atractiv atât pentru liberali, cât și pentru islamiștii conservatori, scrie ziarul britanic.

Ce îl așteaptă pe viitorul președinte

Cele 15 luni care s-au scurs de la înlăturarea lui Hosni Mubarak de la putere au lăsat în urmă o ţară cu o economie deteriorată și o situaţie socială instabilă.

Investiţiile străine au scăzut de la 6,4 miliarde de dolari (2010), la 500 de milioane (2011). Turismul, o sursă majoră de profit pentru Egipt, a scăzut la o treime. Valul infracţional care s-a format după incidentele violente din timpul protestelor încă nu a fost domolit. Acestea sunt doar trei dintre provocările majore ale viitorului președinte.

Între armată și moschee

Predicile transmise astăzi prin difuzoarele stradale din Egipt au vizat, în mod specific, alegerile. Jurnalistul Richard Spencer, aflat în Egipt, relatează că deși imamii nu transmit nume concrete de candidaţi, ei sugerează importanţa de a alege un candidat islamic, care să „împlinească cuvântul lui Allah”.

Însă nu toţi egiptenii credincioși sunt de acord cu acestă viziune. Islamiștii care, de la alegerile parlamentare, au deţinut o majoritate de locuri în legislativ nu au dovedit încă putere de a schimba situaţia în ţară, așa că mulţi sunt sceptici. „Credinţa e credinţă și politica e politică. Egiptul are nevoie de o mână fermă, o mână a armatei”, este convingerea islami-scepticilor, transpusă de jurnalistul de la The Telegraph.

Potrivit analiștilor de la The Guardian, este foarte probabil ca următorul președinte al Egiptului să fie islamist, deoarece aceasta va reprezenta o asigurare pentru egipteni a rupturii faţă de trecut și va pune baze sigure pentru tranziţia către democraţie. Dacă totuși egiptenii vor alege un secular din fostul regim, forţele revoluţionare vor suferi o înfrângere considerabilă, iar relaţiile dintre președinţie și parlament ar putea deveni tensionate. În plus, armata ar continua să fie puterea predominantă în ţară, lucru care ar putea devia Egiptul de la tranziţia sa către democraţie.