Lecţiile unei crize – cum a reușit Cape Town să evite Ziua Zero

154

Cape Town, al doilea oraș ca mărime al Africii de Sud, a trecut milimetric pe lângă o criză severă, care i-ar fi adus, pe lângă notorietatea turistică, renumele de primul mare oraș al lumii rămas în imposibilitatea de a le livra apă locuitorilor săi.

Restricţiile consumului de apă au căpătat proporţii greu de imaginat într-o metropolă cu 4 milioane de locuitori și cu alte milioane de turiști atrași de frumuseţea peisajelor orașului pe care The New York Times îl numea, în 2014, cel mai bun loc din lume pentru a fi vizitat.

Măsura de limitare a consumului de apă la 50 de l pe cap de locuitor, impusă la 1 februarie 2018, părea să întârzie doar cu câteva săptămâni întâlnirea terifiantă cu Ziua Zero, în care oamenii ar fi urmat să își ridice, pe termen nedefinit, raţia zilnică de 25 de l de apă de la centrele de colectare deschise în oraș. Ziua Zero urma să se dovedească un coșmar atât pentru locuitori, cât și pentru autorităţi, care au fost nevoite să elaboreze planuri de detașare a ofiţerilor de poliţie la punctele de distribuţie, în încercarea de a menţine ordinea într-o previzibilă stare de panică, iscată de lipsa unei resurse atât de preţioase.

Ziua fatidică a fost calculată de autorităţi în fiecare săptămână, estimarea din octombrie 2017 plasând Ziua Zero la începutul lui aprilie 2018, pentru ca ulterior să fie amânată pentru luna mai sau iunie.

Începutul lui mai 2018 a adus vești foarte bune pentru orașul care a înregistrat deja subţierea rezervărilor turistice: Cape Town s-a salvat, cel puţin pentru restul anului, de la scenariul apocaliptic căruia nu părea capabil să i se mai sustragă. Povestea metropolei care a evitat coliziunea cu o criză de proporţii conţine multe lecţii pentru alte orașe ale lumii în care cererea de apă este din ce în ce mai dificil de satisfăcut.

La vreme de criză, soluţii pe măsură

Penuria severă de apă a generat un evantai de idei și soluţii de evitare a colapsului, unele creative, altele aparţinând – deocamdată – unui registru fantastic: s-a vorbit de însămânţarea norilor, de importul de apă din Congo sau de remorcarea unui aisberg de 100 de milioane de tone din Oceanul Antartic.

Lovit de o secetă de magnitudine greu de prevăzut de specialiști, orașul sud-african a așteptat vreme de 3 ani ploile salvatoare, care ar fi putut să întrerupă tensiunea densă în care a trăit ultimele luni de zile, generată de nivelul deja critic al celor 6 bazine care îl alimentează.

Plouă în Cape Town. Voi fi întotdeauna conștientă de valoarea ploii. Mirosul, sunetul și felul în care se simte… recunoștinţă plină de bucurie” – mesajul, postat pe Twitter în februarie 2018, dădea glas bucuriei și speranţei ce trebuie să-i fi încercat pe toţi locuitorii Cape Townului, după ce o ploaie a răcorit orașul uscat de secetă. Precipitaţiile au fost totuși destul de modeste pentru a absolvi orașul de întâlnirea cu data de care se temea, ele doar prelungind ușor data scadenţei.

În cele din urmă, Cape Town a descoperit colacul de salvare mult mai aproape decât credea, în restricţiile severe ale consumului de apă, care au generat iniţial destulă frustrare și chiar suspiciune – se presupunea că autorităţile exagerează impasul hidric în care se află orașul.

Începând cu seceta din 2001–2002, au existat periodic limitări ale consumului de apă, dar și campanii susţinute de conștientizare a populaţiei asupra nevoii de a economisi o resursă aparent inepuizabilă, însă nu întotdeauna rezultatele au fost pe măsură. Strategiile ultimelor luni s-au dovedit mult mai rodnice, după ce raţia de apă a fost micșorată la 50 de litri sau 13 galoane (pentru comparaţie, în 2016, în timpul secetei din California, consumul de apă zilnic pe cap de locuitor se menţinea la 109 galoane de apă, iar în cursul secetei considerate istorice din Brisbane, australienii și-au redus consumul la 44 de galoane, de la cel obișnuit, de 79 de galoane).

Depășirea cotei de apă s-a soldat cu amenzi substanţiale în Cape Town, sau, în unele cazuri, un contor instalat în locuinţă oprea alimentarea cu apă după un consum superior celui fixat de municipalitate. Echipe speciale au fost însărcinate să împiedice devierea izvoarelor montane pe proprietăţi particulare. O hartă cu lumini verzi făcea publice zonele în care consumul de apă se încadra în normele stabilite, evidenţiind în același timp gospodăriile care nu își atingeau obiectivele.

În final, orașul și-a redus consumul de apă la 507 milioane de litri pe zi la sfârșitul lui aprilie 2018 – de la 600 de milioane de litri pe zi la jumătatea anului 2017.

Cu perspectiva Zilei Zero în faţa lor, locuitorii din Cape Town au început să se gândească la modalităţi creative de a economisi mai multă apă.

Un liceu din Athlone, o suburbie a orașului cunoscută pentru consumul excedentar de apă, a introdus cursuri de educare a elevilor în privinţa unui consum raţional, adaptat la noile provocări hidrice. Instituţia folosește apă de foraj, dispunând și de două rezervoare de 5 000 de litri, în care stochează apa de ploaie pentru a-și uda grădinile. Un salon de coafură a reușit să economisească 110 litri de apă zilnic (și asta doar în cazul clienţilor de sex masculin), schimbând capetele de duș și folosind anumite produse de întreţinere a părului.

Criza de apă a adus modificări chiar și în structura ritualurilor religioase – la o moschee istorică din Athlone s-au decis modificări în ceremonialul spălărilor ritualice care preced rugăciunile zilnice. În construcţii, s-a folosit apa reciclată pentru ciment și mortar, restaurantele au renunţat la unele meniuri care reclamau un volum mai mare de apă în pregătirea lor, iar gelul dezinfectant pentru mâini a început să înlocuiască apa în băile din aeroporturi.

O spălătorie comercială recent deschisă a înregistrat o premieră – 98% din necesarul zilnic de apă provine din reciclare, iar proprietarul a decis să lucreze cu mașini de spălat de import, care care folosesc cu 50% mai puţină apă și cu 30% mai puţină electricitate decât mașinile convenţionale.

Acest efort colectiv a reușit să deturneze orașul de pe traiectoria dezastrului – fapt cu atât mai notabil, cu cât chiar și unii experţi în mediu notau, cu nici 3 luni în urmă, faptul că doar un miracol ar fi putut modifica un deznodământ deja previzibil.

Miracolul din Cape Town a purtat, în cele din urmă, silueta unui efort masiv, în care au fost antrenaţi milioane de actori conștienţi că lipsa de apă va conduce orașul lor către ruină.

Succesul repurtat (care nu este unul definitiv însă, cel puţin câtă vreme seceta persistă) i-a învăţat pe oameni – în cuvintele unui membru al echipei de monitorizare a reacţiilor populaţiilor faţă de îngrădirea consumului – că „sunt capabili să trăiască cu mult mai puţină apă fără să fie afectaţi în mod drastic”, un adevăr dificil de digerat în zilele în care digurile orașului erau aproape pline.

O concluzie mustind de înţelepciune, la care ar fi bine să ajungem înainte de a aștepta ca o criză comparabilă cu cea din Cape Town să croiască breșe în armătura mentalităţii noastre consumeriste. Pentru că stilul de viaţă modern presupune cheltuirea unor rezerve uriașe de apă potabilă, prefigurând la orizont o criză despre care Raportul Riscurilor Globale din 2015 afirma că este cea mai mare ameninţare cu care vom fi siliţi să ne confruntăm în deceniul următor.