Riscuri și alternative în chestiunea Iranului nuclear

130

Grupul 5+1 (SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania) s-a reunit ieri, la Moscova, pentru a negocia chestiunea programului nuclear al Iranului, împreună cu şeful diplomaţiei europene, Catherine Ashton și Said Jalili, secretar al Consiliului suprem al securităţii naţionale de la Teheran.

Observatorii se așteaptă la un nou eșec diplomatic la întâlnirea care are loc cu două săptămâni înainte de intrarea în vigoare a unui embargo asupra exportului de petrol din Iran către Uniunea Europeană, menit să constrângă Republica islamică să renunţe la programul său nuclear.

Grupul 5 plus 1 cere guvernului de la Teheran să accepte controalele internaţionale amănunţite și să suspende activităţile de îmbogăţire a uraniului la nivelul de 20%.

Analiștii avertizează că o escaladare a situaţiei conflictuale este inevitabilă în cazul în care consultările de la Moscova nu vor aduce rezultate concrete. SUA ameninţă că vor interzice companiilor străine ce cooperează cu Banca centrală iraniană să activeze pe piaţa americană. În plus, Statele ar putea introduce un embargo la intrarea navelor aeriene şi maritime în Iran. Cei care vor încălca această decizie vor fi privaţi de accesul la infrastructura de transport a SUA şi a UE.

Mărul discordiei

Chestiunea nucleară are în centru politica Iranului de îmbogăţire a uraniului. Autorităţile de la Teheran susţin că Iranul are un drept legitim de a îmbogăţi substanţe radioactive în scopuri paşnice. Alte state suspectează însă că Republica Islamică se folosește de acoperirea unui program civil pentru a îmbogăţi uraniul la nivelul necesar fabricării unei bombe atomice.

Internaţional, verdictul în această problemă l-ar putea da doar Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (IAEA), care aparţine de Organizaţia Naţiunilor Unite. Însă Iranul cooperează prea puţin cu experţii agenţiei, îngreunând astfel investigaţiile.

Iranul refuză categoric să renunţe

Autorităţile iraniene au clarificat, în repetate rânduri, că nu vor renunţa la programul nuclear, argumentând că acesta este legitim. Experţi precum Michael Brzoska, directorul Institutului german pentru Cercetări în slujba Păcii şi Politici de Securitate spun că programul de generare nucleară a energiei electrice este o minciună cusută cu aţă albă. „Pentru Iran este lipsit de sens să îmbogăţească uraniu în capacităţi proprii pentru un program atomic civil. Este un program supradimensionat şi mult prea costisitor," a explicat expertul citat de Deutsche Welle.

Suspiciunea unui program de dezvoltare a armelor nucleare a fost întărită și de un raport al IAEA din noiembrie anul trecut. Agenţia a evidenţiat atunci indicii „ale unor activităţi care sunt relevante pentru producerea unui focos nuclear."

Paleta de opţiuni

Dacă ar accepta controlul internaţional, Iranul ar putea să obţină permisiunea Occidentului să îmbogăţească uraniul până la nivelul de 19,8%, faţă de nivelul de 5% la care Teheranul susţine că lucrează în prezent. Uraniul îmbogăţit la nivelul de 19,8% ar putea fi folosit pentru dezvoltarea unei arme nucleare în decurs de un an, dar statele spun că o astfel de activitate nu ar putea trece neobservată. Pe asta mizează negociatorii în efortul diplomatic.

Și dacă Iranului i s-ar permite să deţină arme nucleare?

„În cazul în care vom eşua cu această strategie, trebuie să ştim că aceasta nu înseamnă automat sfârşitul lumii," a declarat Bruce Riedel, expert în problemele Orientului Mijlociu şi fost angajat al agenţiei americane de spionaj CIA, referindu-se la un eventual eșec al diplomaţiei. „Am trăit cu o Rusie înarmată atomic şi condusă de Stalin, cu o Chină dotată cu armament nuclear condusă de Mao şi, dacă nu vom avea încotro, vom putea trăi şi cu o Republică Islamică Iran, înarmată atomic," a adăugat Riedel.

James Lindsay și Ray Takeyh, doi reprezentanţi ai Consiliului american pentru Relaţii Externe, susţineau, încă din 2010, că Statele Unite ar putea să ţină piept Iranului chiar și dacă și-ar dezvolta un arsenal nuclear. SUA ar putea să impună cu succes niște limite, spuneau atunci experţii. De exemplu, dacă Iranul și-ar fi folosit armele nucleare, le-ar fi transferat unei terţe părţi, ar fi invadat ţările vecine sau și-ar fi crescut sprijinul pentru grupări teroriste precum Hamas și Hezbollah, Statele Unite ar fi obligate să răspundă, fără a stipula în avans ce măsuri vor fi luate în cazul încălcării vreuneia dintre înţelegeri.